Biserica de lemn din Șurdești

Semiluna de pe cruci

Ultima invazie tătară în părțile acestea este datată 1717, iar biserica nouă din Șurdești a fost ridicată în 1721. Semiluna stă pe fiecare cruce a ei, de la vârful turnului până la cele mai mici.

Biserica stă în mijlocul cimitirului satului, iar turnul ei se vede de departe. Satul Șurdești ține de comuna Șișești și face parte din Țara Chioarului, regiune aflată azi în județul Maramureș.

Ion Macarie și stejarul de munte

Biserica a fost construită la 1721 de comunitatea greco-catolică a satului. Lucrarea a fost condusă de meșterul Ion Macarie, iar materialul ales a fost stejarul de munte. Hramul este Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril.

Proporțiile sunt neobișnuite pentru o biserică de sat, iar ele se simt cel mai bine când stai la poalele turnului și te uiți în sus de-a lungul lui. Turnul principal urcă la 54 de metri și este flancat de patru turnulețe mai mici, care îi subliniază zvelteța. Cu această înălțime, biserica din Șurdești a fost socotită cea mai înaltă biserică de lemn din lume din vremea ei. Turnul pornește de pe pronaos, prima încăpere, și este întărit pe toată lungimea lui împotriva vânturilor.

Construcția adună tot ce știau meșterii vremii despre arhitectură, rezistență și decor, în forma cea mai evoluată a epocii. Din acest motiv este privită ca un reper între bisericile de lemn ale regiunii, una în care structura și aspectul ajung la o rară armonie.

Din 1999, biserica face parte din grupul celor opt biserici de lemn din Maramureș înscrise în patrimoniul mondial UNESCO.

Cum se citește biserica pe dinafară

Planul este dreptunghiular, cu pridvor la intrare și cu absida altarului poligonală. Acoperișul are streașină dublă de jur împrejurul clădirii, iar ferestrele sunt tăiate sus în formă de acoladă.

Pridvorul. Este partea care dă intrării eleganța ei. Are două niveluri, cu două rânduri de arcade suprapuse, cu deschideri diferite, dar asemănătoare ca formă. Privit din față, pare mai ușor decât restul clădirii.

Brâul. Un brâu sculptat în torsadă, ca o funie răsucită, înconjoară toată biserica.

Altarul. Pe exteriorul altarului se vede cel mai bine cum au fost îmbinate bârnele. Îmbinările de colț arată cum s-a ținut totul fără să cedeze aproape trei secole.

Cimitirul care înconjoară biserica păstrează mai multe morminte de piatră în stil romanic, în formă de sarcofag. Sunt ușor de recunoscut după forma lor de cutie de piatră, diferită de a celorlalte morminte.

Pictură barocă pe lemn

Intrarea se face prin pridvor și apoi direct în pronaos, încăperea de sub turn. Interiorul este pardosit cu lespezi mari de piatră, așezate sub pereții și bolțile de lemn pe care se întinde pictura. Pictura, executată direct pe lemn, a fost realizată la sfârșitul secolului al XVIII-lea de mai mulți artiști. Cel mai cunoscut dintre ei este Ștefan Zugravul din Șișești, din comuna de care ține satul. Influența barocului se vede ușor, iar cel mai puternic apare la iconostas, atât în pictură, cât și în sculptură. Iconostasul este, de altfel, piesa cea mai admirată a interiorului.

În pronaos sunt pictate „Judecata universală”, „Străjerul”, așezat lângă stâlpul ușii de intrare, și „Toma necredinciosul”. Pe bolta naosului apar Sfânta Treime și personaje din Apocalipsa Sfântului Ioan. În partea stângă a naosului este Scara lui Iacob, iar în dreapta Sfântul Ilie, în carul de foc, aruncându-i mantia profetului Elisei, urmașul său. Ferestrele din peretele dintre pronaos și naos sunt mai noi decât restul: au fost decupate abia în 1932.

Ordinea firească a vizitei urmează ordinea încăperilor: întâi pronaosul, cu Judecata și Străjerul, apoi naosul, unde privirea urcă spre boltă, și abia la final iconostasul, care desparte naosul de altar. Între scenele din naos, cele două din laterale se recunosc ușor: scara pe care urcă și coboară îngerii, în stânga, și carul de foc al lui Ilie, în dreapta.

Două obiecte de lemn atrag privirea pe lângă picturi. Primul este o scară sculptată dintr-un singur trunchi de stejar. Al doilea, un candelabru din lemn sculptat.

Bisericuța din cimitirul de sus

În partea de sus a satului, într-un alt cimitir, stă o biserică de lemn mai mică și mai veche. Ea nu a fost construită aici: a fost adusă în anii 1930 dintr-un sat vecin. Comparată cu biserica cea mare, ajută la înțelegerea scării la care s-a construit în 1721: aceeași tehnică a bârnelor, dar la o cu totul altă înălțime.

Drumul spre Șurdești

Satul se află în comuna Șișești, la est de Baia Mare, în Țara Chioarului. Cel mai simplu reper este turnul: odată intrat în sat, îl vezi deasupra caselor și te poți orienta după el până la cimitirul din jurul bisericii.

Pridvorul pe două niveluri, brâul în torsadă, ferestrele în acoladă și îmbinările de la altar se văd și cu ușa închisă. Semiluna de pe cruci se vede din curtea cimitirului.