Casa memorială Ion Creangă din Humulești

Casa de sub draniță

Intrarea e scundă. Deasupra ei, o prispă lată de câteva palme ține ploile repezi departe de ușă, iar deasupra prispei coboară acoperișul larg de draniță. Pereții sunt din bârne groase, peste care s-a pus un strat de lut.

Aici s-a născut, în 1837, Ion Creangă. Casa din Humulești, sat care azi face parte din Târgu Neamț, este una dintre cele mai vizitate case memoriale din țară, cu peste 40.000 de vizitatori pe an, români și străini. Pentru cine a citit „Amintiri din copilărie”, vizita are ceva aparte: încăperile pe care le vezi sunt chiar cele din carte.

Construcția e simplă: bârnele au fost ridicate de un bunic pentru fiul lui, locuite de mai multe generații ale familiei, reparate de mai multe ori și păstrate de urmași până când au devenit muzeu. Odăile au trecut de la Petre Ciubotariu la Ștefan, apoi la Ileana și la Sofia, iar multe dintre obiectele pe care le vezi azi au aparținut chiar familiei Creangă.

O casă de familie, din bunic în nepoți

Casa a fost construită în jurul anilor 1830–1831 de Petre Ciubotariu, bunicul povestitorului (lista monumentelor istorice o datează în 1833). Petre a dăruit-o fiului său Ștefan, care în 1835 s-a căsătorit cu Smaranda, fiica lui David Creangă din Pipirig.

Ion a trăit aici permanent de la naștere până în 1846. Până în 1855 a mai locuit în casă cu întreruperi, apoi a plecat la Iași, la Seminarul de la Socola.

După moartea lui Ștefan a Petrii și a Smarandei, casa a trecut la cea mai mică dintre fiice, Ileana. Ea nu a avut copii și a dăruit-o nepoatei sale Sofia, fiica Mariei, o altă soră a scriitorului. Descendenții familiei au locuit în casă până în 1959.

În 1937, istoricul Nicolae Iorga s-a îngrijit de restaurarea ei. În 1944, Sofia Grigoriu, născută Creangă, a donat-o Asociației Învățătorilor din România, iar doi dintre copiii ei, Zahei și Antonică Grigoriu, au continuat să o îngrijească. Până în 1951 casa a funcționat ca muzeu neoficial, iar atunci, la inițiativa lui Zahei, a fost deschis muzeul memorial propriu-zis. Au urmat restaurări în 1960, 1975 și 1988. Cea mai importantă a fost cea din 1975, când s-au refăcut acoperișul și tavanul.

Odaia cea mare

Casa are doar două încăperi mici și o tindă. Prima odaie, cea mai mare, era camera în care locuia familia, și aici se adună cele mai multe lucruri care îți pot aminti de paginile cărții.

Lavița. E în dreapta, cum intri. În jurul ei se țineau iarna șezătorile.

Lada de zestre a Smarandei. Este lada mamei, iar alături stau hainele de sărbătoare, așezate pe culmi.

Uneltele de țesut. Sunt puse la mijlocul încăperii, ca să poată fi văzute din toate părțile: vârtelnița, roata pentru depănat, sucala.

Covata. Era pentru copilul mic al casei.

Pe o măsuță se află ceaslovul, prima carte după care a învățat Creangă să citească, și bustul scriitorului. Printre obiectele familiei mai sunt opaițul, blidarul și pieptănușii.

Cămara și podul cu pupăza

Din tindă, unde panourile adună date despre viața scriitorului, treci în a doua încăpere, cămara. Aici este intrarea în pod. Pe aici a urcat Nică să ascundă pupăza din tei, episodul pe care îl știe aproape orice elev din România.

Tot în cămară sunt expuse fotografii ale scriitorului și imagini ale celeilalte case legate de numele lui, Bojdeuca din Țicău, de la Iași. Creangă a locuit acolo, pe strada care azi se numește Simion Bărnuțiu, din 1872 până la moartea sa, în 1889. În 1876 a stat acolo și Mihai Eminescu, prietenul lui. Bojdeuca a devenit muzeu memorial pe 15 aprilie 1918, primul muzeu memorial literar din România.

În spatele casei din Humulești, sub un acoperiș de scânduri cu pantă repede, stau obiecte de gospodărie și unelte agricole cu valoare etnografică.

Expoziția

Expoziția permanentă a fost reorganizată tematic după 1989. Cuprinde documente vechi, scrisori, cărți poștale cu autograf, fotocopii ale manuscriselor și fotografii. Sunt expuse și manuale școlare din vremea lui Creangă: „Metodă nouă de scriere și citire”, „Învățământul copiilor”, „Geografia județului Iași”.

Separat, 14 lucrări de grafică ale plasticianului Eugen Taru, realizate pentru ediția din 1949 a „Amintirilor din copilărie”, dau chip personajelor. La strângerea obiectelor etnografice și la organizarea expoziției au contribuit Z. Grigoriu, descendent al povestitorului, și preotul Cosma, preotul satului Humulești.

Vizita la Humulești

Casa se află pe strada Ion Creangă nr. 8, în Humulești, iar orașul de pornire este Târgu Neamț. Încăperile sunt foarte mici, așa că ia-ți timp în prima odaie, unde sunt cele mai multe obiecte, și nu sări peste partea din spate a curții.

Casa găzduiește în fiecare an manifestările „Zilele Creangă”. Seri muzeale, expuneri tematice, conferințe și simpozioane se țin fie aici, fie la Fundația Culturală „Ion Creangă” din Târgu Neamț sau în școlile din localitate.

Lângă casa memorială există și un parc tematic cu personaje din poveștile lui Creangă, de la capra cu trei iezi la ursul păcălit de vulpe, primul parc tematic din România dedicat operei unui scriitor. Printre personaje sunt și cele din „Amintiri”, ca mătușa Mărioara, Smărăndița și Moș Chiorpec.