Muntenia · Buzău

Focurile Vii de la Lopătari

Pe o coastă împădurită de deasupra Slănicului, gazul iese prin crăpăturile pământului și arde la vedere, pe o suprafață cât o cameră.

Loc misterios

Regiune
Muntenia
Localitate
Lopătari
Județ
Buzău
Categorie
Loc misterios

Flăcări care nu cer chibrit

Flacăra nu are o formă fixă. Se ridică în bătaia vântului, se culcă, scade până abia mai pâlpâie, apoi crește din nou dintr-o crăpătură din pământ. Câteodată se stinge de tot, pentru o vreme. Totul depinde de presiunea gazului care urcă din adânc și de vremea din ziua respectivă.

Locul se numește Focul Viu, iar pluralul Focurile Vii, folosit des, are logică: flăcările izbucnesc în mai multe puncte, nu dintr-unul singur. Toată suprafața pe care ard are cam 25 de metri pătrați. E ușor să treci pe lângă ea fără să o vezi.

Explicația este simplă și geologică. Sub Subcarpații Buzăului se află depozite de hidrocarburi, iar gazul natural găsește drum spre suprafață prin fisurile scoarței. Odată ieșit, se aprinde și arde. Dacă flacăra se stinge, o reaprind razele soarelui sau oamenii care trec pe acolo.

Pe culmea Breazăului, deasupra Slănicului

Fenomenul se află în Subcarpații Buzăului, pe versantul vestic al culmii Breazău, pe partea stângă a văii Slănicului. Cel mai apropiat sat este Terca, din comuna Lopătari, iar flăcările sunt la nord-nord-est de el, la o altitudine de aproximativ 1.030 de metri.

Zona e împădurită, cu dealuri care se strâng în jurul văii. Asta explică de ce numele s-a legat de vizibilitate. Flăcările ard aproape fără întrerupere și se văd uneori de departe, mai ales noaptea și în anotimpurile în care pădurea și-a pierdut o parte din frunze. Primăvara devreme și toamna târziu, când copacii sunt goi, focul se zărește mai ușor printre trunchiuri.

Numele vine chiar de aici: focul este „viu” pentru că arde cvasipermanent, fără să-l întrețină cineva.

Ce se vede pe ploaie

După o ploaie puternică, în locurile pe unde iese gazul, apa adunată în pământ începe să bolborosească, de parcă ar fierbe. Gazul urcă prin ea în bule, iar flăcările din jur pot scădea sau se pot stinge, ca apoi să se reaprindă când terenul se zvântă.

Fenomenul nu e unic în România. În Vrancea există un Foc Viu în comuna Andreiașu de Jos și altul pe Vârful Răiuți, în satul Răiuți din comuna Reghiu. Cel de la Lopătari este însă cel mai cunoscut din Ținutul Buzăului.

Drumul până la Focul Viu

Până la Lopătari. Drumul urcă pe valea Slănicului, pornind din valea Buzăului, prin Beceni, Vintilă Vodă și Mânzălești, până la Lopătari. Pe această porțiune drumul este asfaltat.

De la Lopătari spre Terca. De aici continuă un drum neasfaltat, cu terasamentul degradat și fără indicatoare, care trece prin Terca. Pe măsură ce te apropii de Focul Viu, drumul devine potrivit doar pentru camioane mari și tractoare forestiere. O mașină obișnuită trebuie lăsată la locul de unde nu mai poate înainta.

Pe jos. De la acel punct se merge pe lângă firul apei până la o punte aflată pe dreapta; după ea, drumul nu mai e practicabil. Se traversează Slănicul pe malul stâng și se urcă pe coasta dealului. Traseul nu este marcat, iar suprafața focurilor e mică, așa că se poate rata ușor. Plimbarea durează în mod obișnuit 30–35 de minute, dar poate ajunge la 45–55 de minute dacă rătăcești poteca.

Câteva lucruri practice decurg direct din aceste condiții. Ia o hartă descărcată pe telefon sau întreabă în sat de potecă înainte să pleci, pentru că semnalul și indicatoarele nu sunt garantate. Încălțămintea trebuie să facă față unui drum de pădure și unui vad. După ploi abundente, traversarea Slănicului și urcarea pe coastă devin mai grele.

Dacă vrei să vezi flăcările pe întuneric, pleacă devreme și ține cont că întoarcerea se face pe același traseu nemarcat, prin pădure. O lanternă e necesară. Nu arunca nimic în foc și nu încerca să-l aprinzi în locuri noi.

Alegerea momentului contează mai mult decât la alte obiective. O zi uscată după o perioadă fără ploi face drumul de pământ și vadul mai ușor de trecut. O vizită după ploaie îți poate arăta în schimb apa care bolborosește deasupra gazului, cu prețul unei poteci noroioase. Iar dacă vii pentru fotografii, perioadele în care pădurea are puține frunze lasă flăcările să se vadă mai de departe.

Focul Viu nu are administrator, iar la fața locului nu e afișat niciun program și nicio taxă.

Ținutul din jur

Lopătari se află într-o zonă cu multe obiective naturale apropiate unele de altele, așa că Focul Viu se potrivește într-un traseu de o zi sau două prin Subcarpații Buzăului.

Tot pe Breazău se află „Sfinxul” de la Breazău. În apropiere sunt Bolovanul Mortatului din Ploștina și Piatra Albă „La Grunj”. Platoul Meledic și Lacul Mocearu atrag mai ales pe cei care vin pentru peisaj, iar Lacu Limpede se află în Bisoca. Vârful Ivănețu completează lista pentru drumeți. Când îți faci planul, socotește timp generos pentru Focul Viu: drumul neasfaltat de după Lopătari și poteca nemarcată cer mai mult timp decât arată harta.

Pentru cine caută și locuri de cult, Mănăstirea Găvanu și Mănăstirea Poiana Mărului sunt tot în zonă. Pe lista celor care vin pentru curiozitățile naturale ale județului mai intră Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari, Pâclele Mici și Pâclele de la Beciu, care se pot combina cu Focul Viu într-un drum de două zile.

Întrebări frecvente

Înainte de vizită.

Câteva răspunsuri utile pentru următoarea ta descoperire.

De ce arde pământul la Lopătari?

În subteran există depozite de hidrocarburi. Gazul natural iese la suprafață prin fisurile scoarței și formează flăcări, aprinse de razele soarelui sau de oameni atunci când focul se stinge.

Arde Focul Viu tot timpul?

Flăcările ard aproape permanent, dar înălțimea lor depinde de presiunea gazului și de vreme. Uneori se ridică mai sus, alteori abia pâlpâie, iar uneori se sting temporar. Pe ploaie puternică se vede apa bolborosind în locurile pe unde iese gazul.

Cât durează drumul pe jos până la flăcări?

De la locul unde se poate lăsa mașina, mersul durează aproximativ 30–35 de minute. Pentru că traseul nu este marcat și te poți rătăci, poate ajunge la 45–55 de minute.

Ce mai poți vedea în zonă?

În Ținutul Buzăului se află, relativ aproape, Vulcanii Noroioși de la Pâclele, Platoul Meledic, Lacul Mocearu, „Sfinxul” de la Breazău, Bolovanul Mortatului din Ploștina, Mănăstirea Găvanu și Mănăstirea Poiana Mărului.