Pădurea Hoia-Baciu din Cluj: legende, Poiana Rotundă și drumul până acolo
O pădure de deal la marginea Clujului, cu copaci strâmbi, o poiană fără arbori și o faimă care a ajuns mult mai departe decât orașul.

- Regiune
- Transilvania
- Localitate
- Cluj-Napoca
- Județ
- Cluj
- Drum național apropiat
- DN1F
- Categorie
- Loc misterios
Pădurea Hoia-Baciu se întinde pe aproximativ trei kilometri pătrați, pe dealul din vestul orașului Cluj-Napoca. Legende despre ea circulă din anii 1950, iar cele mai multe se adună în Poiana Rotundă, luminișul din partea ei vestică.
Spre sud o mărginește culmea care coboară abrupt spre valea Someșului Mic, spre nord panta mai lină care ajunge la râul Nadăș. La capătul estic se află Tăietura Turcului, o vale săpată de om care taie dealul de la nord la sud și pe care trece strada cu același nume. Spre nord-est, Valea Lungă străbate calcarul și formează Cheile Baciului, iar la marginea de nord a pădurii, în aceeași vale, ies câteva izvoare.
Legende și povești din Pădurea Hoia-Baciu
Faima locului începe în anii 1950. Biologul Alexandru Sift a susținut atunci că a fotografiat în pădure „forme ciudate, cu aspect nebulos”; fotografiile nu au fost publicate niciodată. Mai târziu, chimistul Adrian Pătruț a scris mai multe materiale despre fenomene pe care le lega de „proiectări subconștiente ale unor energii psihice”. Cercetarea lui este considerată pseudoștiințifică, pentru că nu se sprijină pe observații sau date concrete.
Momentul care a dus Pădurea Hoia Baciu în presa din afara țării a venit în 1968, când tehnicianul militar Emil Barnea a fotografiat deasupra pădurii ceea ce el a susținut că erau obiecte zburătoare neidentificate.
De atunci, legendele s-au înmulțit. Cea mai cunoscută spune că o fetiță ar fi dispărut în pădure și ar fi reapărut cinci ani mai târziu, în același loc, fără să-și amintească nimic. Alta pune totul pe seama unor anomalii geomagnetice, vinovate, chipurile, de bateriile care se descarcă brusc, de telefoanele care se repornesc singure și de neliniștea pe care o descriu unii vizitatori. Ca la orice legendă bună, detaliile se schimbă de la un povestitor la altul. Dacă îți place legenda lui Dracula, recunoști mecanismul: un loc real, câteva întâmplări greu de verificat și decenii de repovestire.
Pentru claritate: nu există nicio dovadă că vreunul dintre aceste mituri ar avea o bază reală. Sunt legende ale folclorului urban al Clujului, nu o descriere a pădurii.
Poiana Rotundă, locul cu cele mai multe povești
În partea vestică a pădurii se deschide Poiana Rotundă. Aici a făcut Barnea fotografiile din 1968, așa că poiana a devenit centrul geografic al tuturor legendelor despre Hoia-Baciu: cele mai multe povești despre lumini, aparate care se opresc sau senzații ciudate se petrec, în relatări, tocmai în acest luminiș.
Văzută cu ochi de drumeț, poiana e un spațiu deschis în mijlocul pădurii, bun pentru o pauză. Dacă vii pentru fotografii, lumina de la sfârșitul după-amiezii, când soarele intră pieziș printre trunchiuri, scoate cel mai bine în evidență formele răsucite ale copacilor din jur.
Pădurea dincolo de mit
Sub poveștile cu OZN-uri se află o pădure mixtă destul de bogată. Cresc aici stejar pufos, carpen, corn, alun, salcâm, gorun, pin silvestru și pin negru, tei, arțar, meri și peri sălbatici. Primăvara apar plante mărunte, unele rare: salvia transsylvanica, stipa pulcherrima, viola jooi, centaurea atropurpurea, cephalaria radiata.
Mulți copaci cresc strâmb. Se arcuiesc aproape de pământ și apoi urcă din nou, ca și cum ar fi schimbat direcția la jumătatea drumului, iar pentru cine vine pregătit de povești asta e suficient ca atmosfera să se încarce.
Fauna e cea a unei păduri de deal de lângă oraș. Se întâlnesc veverițe, iepuri, mistreți, pisici sălbatice și gușteri, iar dintre păsări cucul, gaița, mierla, cinteza, pițigoii și cucuveaua.
O porțiune de 12 hectare din pădurea Hoia-Baciu, acoperită cu stejar pufos, este arie protejată în rețeaua Natura 2000. Asta nu a oprit tăierile ilegale, care afectează des zona. Pentru vizitator, consecința e simplă: rămâi pe potecile existente și nu aprinde foc.
Lângă pădure: satul adus în oraș
Chiar la marginea pădurii, pe strada Tăietura Turcului, se află Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia”, primul muzeu în aer liber din România. Planul lui a fost întocmit în 1929 de etnograful Romulus Vuia. În 1940, după Dictatul de la Viena, colecția a fost mutată la Sibiu și a funcționat acolo până în 1945.
Astăzi, pe dealul de lângă pădure stau gospodării țărănești aduse din Maramureș, Oaș, Năsăud, Câmpia Transilvaniei, Zarand, Munții Apuseni, Bran și alte zone: 13 gospodării cu 90 de construcții, 34 de instalații tehnice țărănești, case-atelier, trei biserici de lemn și o poartă de cimitir. Combinația e neobișnuită: dimineața vezi cum arătau casele din satele Transilvaniei, după-amiaza intri în Pădurea Hoia-Baciu, care începe practic din spatele muzeului.
Cum ajungi din Cluj în Pădurea Hoia-Baciu
Reperul cel mai simplu este cartierul Grigorescu, din vestul orașului Cluj-Napoca: de acolo, pe lângă secția în aer liber a Muzeului Etnografic al Transilvaniei, urci spre dealul împădurit. În pădure se intră pe jos.
Potecile nu sunt marcate peste tot, iar pe vreme umedă panta devine alunecoasă. Încălțămintea de drumeție ajută mai mult decât orice lanternă de vânător de fantome. Fiind atât de aproape de oraș, pădurea Hoia-Baciu e mai degrabă un loc de plimbare decât o expediție. Dacă alegi totuși o vizită de seară, pentru atmosferă, mergi în grup, spune cuiva încotro pleci și ține telefonul încărcat, chiar dacă legenda zice că oricum se va descărca.
Poiana Rotundă e spre capătul vestic, iar pădurea se străbate ușor pe jos de la un capăt la altul. Drumul dus-întors din cartierul Grigorescu, cu o oprire în poiană, ocupă o după-amiază.
Mai aproape decât crezi.
Înainte de vizită.
Câteva răspunsuri utile pentru următoarea ta descoperire.
Unde se află Pădurea Hoia-Baciu?
Pe dealul din vestul municipiului Cluj-Napoca, deasupra văii Someșului Mic, în apropierea cartierului Grigorescu și a secției în aer liber a Muzeului Etnografic al Transilvaniei. Se întinde pe aproximativ trei kilometri pătrați.
Ce este Poiana Rotundă?
Este un luminiș din partea vestică a pădurii. Aici a fotografiat Emil Barnea, în 1968, ceea ce el a susținut că era un OZN, iar de atunci poiana a devenit centrul legendelor despre Hoia-Baciu.
Există dovezi pentru fenomenele paranormale din pădure?
Nu. Poveștile despre dispariții, aparate care se descarcă singure sau anomalii magnetice circulă de zeci de ani, însă niciuna nu are la bază observații sau date verificate. Materialele publicate pe această temă sunt considerate pseudoștiințifice.
Este pădurea arie protejată?
O suprafață de 12 hectare acoperită cu stejar pufos face parte din rețeaua Natura 2000. Zona este totuși afectată frecvent de tăieri ilegale.



