Biserica de sub lac de la Beliș

Cei mai mulți oameni văd biserica mai întâi într-o fotografie: un turn de cărămidă fără acoperiș, înfipt în mijlocul unei ape întinse, cu dealurile împădurite ale Apusenilor în spate. Imaginea e reală: sub lacul Beliș-Fântânele zace un sat întreg, strămutat la începutul anilor 1970 pentru un baraj.

Un sat acoperit de apă

Satul se numea Giurcuța de Jos și făcea parte din comuna Beliș, în vestul județului Cluj, la poalele Munților Gilăului. Istoria lui nu e documentată în detaliu, dar locul nu a fost oarecare: aici s-a refugiat, pe 19 noiembrie 1784, Horea, conducătorul răscoalei țărănești din Munții Apuseni.

Răscoala din 1784, cunoscută ca Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, a fost o revoltă a țărănimii iobage din Transilvania împotriva obligațiilor feudale. Au luat parte iobagi români, maghiari și sași, mineri din Munții Apuseni, meșteșugari și preoți. A izbucnit pe 2 noiembrie 1784 în satul Curechiu, din Hunedoara, și s-a încheiat la sfârșitul lui decembrie, când Horea și Cloșca au fost prinși. Refugiul de la Giurcuța de Jos, din 19 noiembrie, cade așadar între izbucnirea răscoalei și capturarea conducătorilor ei. Satul care avea să dispară sub lac a fost, în acele săptămâni, un adăpost pentru omul care o condusese.

La începutul anilor 1970, pe vatra veche a satului Beliș a început construcția barajului Fântânele. Prin decretul 223 din 1972, Giurcuța de Jos a fost dezafectat. Locuitorii au fost strămutați pe deal, pe amplasamentul actual al satului Beliș, iar casele, curțile și mormintele strămoșilor au rămas în urmă. Odată cu ei au dispărut și alte cătune ale vechii comune: Milioan, Pleș, Dădești, Bolojești.

Biserica de lemn a satului a fost salvată. Înainte ca apele să urce, a fost demontată și mutată la Beliș. Biserica de cărămidă a rămas pe loc. Ea este turnul din fotografii, cel care iese din apă în verile secetoase.

Cum a apărut lacul Beliș-Fântânele

Lacul a fost amenajat între 1970 și 1974 pe cursul Someșului Cald, cu scop hidroenergetic. Are o suprafață de aproape 10 kilometri pătrați, o lungime de 13 kilometri și se află la o altitudine de 990 de metri. Așezat în nordul Munților Apuseni, între munții Gilăului, Vlădeasa și Muntele Mare, lacul a schimbat complet peisajul văii.

Pe malul lui s-a dezvoltat de atunci stațiunea turistică Beliș-Fântânele. Pentru cei care vin aici pentru apă și pădure, lacul e un loc de vacanță obișnuit. Pentru cei care știu ce e sub el, e altceva.

Când se vede biserica de sub lac

Nimeni nu poate promite că biserica va fi vizibilă la data vizitei tale. Ea apare numai în verile foarte secetoase, când nivelul lacului scade mult. Atunci ies la suprafață zidurile bisericii și ruinele caselor abandonate de moți. Dintre toate, biserica din Giurcuța de Jos este cea mai cunoscută, pentru că rămâne cea mai înaltă și cea mai ușor de recunoscut construcție.

În anii cu apă multă nu se vede nimic, iar lacul arată ca oricare alt lac de munte. De aceea, înainte de un drum făcut special pentru biserică, ajută câteva fotografii recente cu nivelul lacului.

Când apa se retrage suficient, zidurile pot fi văzute de aproape. Ruinele nu sunt amenajate pentru vizitare, așa că privite de pe mal spun povestea la fel de bine.

Ce mai poți vedea în zonă

Comuna Beliș se întinde pe pantele de nord-vest ale Munților Gilăului și pe cele de sud ale Măgurii Călățele, la peste o mie de metri altitudine, în plin ținut al moților. Pe raza ei se află rezervația botanică Molhașul Mare de la Izbuc, o mlaștină oligotrofă de 8 hectare, adică o turbărie săracă în substanțe minerale și nutritive.

Biserica de lemn strămutată din Giurcuța de Jos se găsește acum în localitatea Beliș. O vizită la ea completează firesc povestea: e jumătatea satului care a fost salvată, alături de jumătatea care a rămas sub apă.

Cum ajungi la lacul Fântânele

Beliș se află la aproximativ 77 de kilometri vest de Cluj-Napoca și la vreo 27 de kilometri sud de Huedin. Drumul cel mai simplu pornește de pe drumul european E60, între Oradea și Cluj. Din Huedin se continuă pe DN1R spre Beliș. Se poate veni și cu trenul până în gara din Huedin, iar de acolo cu transport auto.

Ruinele bisericii se văd de pe malul lacului, în zona fostului sat Giurcuța de Jos. Vara, când nivelul apei scade, este singurul moment în care biserica iese din apă.