Boul înstruțat, obiceiul de Rusalii din satele de pe Someș și Ilișua

Căianu Mare, pe valea Ilișuei, și Tăure, dintr-o comună înșirată de-a lungul Someșului, sunt două sate din județul Bistrița-Năsăud cunoscute pentru același obicei de Rusalii. Obiceiul are două nume, Înstruțatul boului și Împănatul boului, și se ține în comunități mici, nu pe o scenă de festival.

Cum decurge ziua de Rusalii

Totul începe după slujba religioasă. Sătenii împodobesc boul, iar alaiul pornește prin sat spre deal. Boul este purtat de flăcăi, iar alături de ei merg fetele de măritat și călăreții, toți îmbrăcați în costume populare.

Pe drum, localnicii aruncă găleți cu apă înspre alai. Gestul are un rost precis în tradiție: anul să fie bogat în recolte.

Sus, pe deal, boul e lăsat liber. Coborârea lui singur spre vale și goana fetelor după coarne încheie obiceiul. Potrivit tradiției, fata care reușește prima să-l prindă de coarne va fi cea dintâi care se mărită în anul acela.

Înstruțat sau împănat

Cele două cuvinte spun același lucru. „Înstruțat” și „împănat” înseamnă, în acest context, împodobit cu panglici și flori. Diferența ține de sat: la Căianu Mare obiceiul se cheamă Înstruțatul boului, iar sub numele de Împănatul boului e cunoscut ca sărbătoare a câtorva sate de pe malul Someșului.

La Tăure, numele satului însuși a fost pus în legătură cu obiceiul. Numele maghiar, Tóhát, se traduce prin „spatele tăului”, iar cel românesc păstrează cuvântul „tău”. Varianta românească se apropie însă, ca sunet, de „taur”, și s-a propus că ar putea trimite la înstruțarea boului din sat. Rămâne o ipoteză, nu o explicație dovedită.

Satele în care se ține obiceiul

Căianu Mare este un sat din comuna Căianu Mic, în vestul județului Bistrița-Năsăud, pe valea Ilișuei, un afluent al Someșului Mare. Aici Înstruțatul boului se ține împreună cu Zilele Căianului, în prima și a doua zi de Rusalii. Satul are o istorie lungă: este atestat documentar din 1456, sub numele Naghkaion.

Tăure ține de comuna Nimigea, din același județ. Spre deosebire de satele comunei înșirate de-a lungul Someșului, Tăure stă pe vârf de deal, alături de Mintiu și Mititei. Obiceiul pentru care e cunoscut satul poartă aici numele complet: Înstruțatul Boului de Rusalii.

Pe lângă aceste două sate, obiceiul e pomenit ca sărbătoare a mai multor sate de pe malul Someșului. Cine vrea să afle unde se mai ține astăzi trebuie să întrebe la primăriile din zonă.

Valea Ilișuei și dealurile de pe Someș

Someșul Mare izvorăște din Munții Rodnei și trece prin Sângeorz-Băi, Năsăud și Beclean, iar Ilișua este unul dintre afluenții lui. Valea ei e un culoar lung de vreo 33 km, străjuit de dealuri care urcă până la 500 de metri și care au fost cândva împădurite; cele mai multe se opresc însă între 350 și 400 de metri. Căianu Mare stă pe malul stâng, iar Căianu Mic, reședința comunei, pe malul drept, așezat pe patru terase. Ilișua le desparte, dar privite de pe culmi cele două sate par o singură așezare. Dealurile din jur închid o mică depresiune, ca niște ziduri naturale. Solurile brune de pe pante și cele aluvionare din luncă sunt prielnice creșterii animalelor, pomilor și viței de vie. La Căianu Mare, cultivarea pământului, creșterea animalelor și apicultura sunt și acum principalele ocupații.

Comuna Nimigea, din care face parte Tăure, are un relief asemănător. Nimigea de Jos, Nimigea de Sus, Mocod, Florești și Mogoșeni sunt înșirate de-a lungul Someșului, în timp ce Tăure, Mintiu și Mititei stau pe vârfuri de deal. Lângă Mogoșeni, o fâneață umedă de șase hectare este rezervație naturală, Poiana cu narcise de pe Șesul Mogoșenilor.

Sare sub dealuri

Dealurile de pe stânga Ilișuei sunt făcute din marne și argile străpunse de sâmburi de sare. Sarea a dat de lucru zonei încă din antichitate. Lacul Cetățele, de lângă Căianu Mic, își trage numele de la un turn roman de pază care ținea de sistemul ce păzea minele de sare romane din zona Căianului și a Săsarmului. În evul mediu, sarea de la Căianu Mare lua drumul Becleanului. La Tăure, localnicii folosesc în mod tradițional, pentru gospodărie, saramura concentrată scoasă dintr-o fântână de slatină.

Un obicei pastoral și agrar

La Căianu Mare, Înstruțatul boului este descris ca o datină pastoral-agrară, influențată de cultul solar, care simbolizează fecunditatea și fertilitatea. Elementele lui se potrivesc cu această descriere: animalul de muncă pus în centrul sărbătorii, apa aruncată pentru o recoltă bogată, fetele de măritat și semnul despre nunta din anul acela.

Nu e singurul obicei de primăvară din Transilvania în care apa joacă rolul principal. De Sângeorz, pe 23 aprilie, un fecior înfășurat în crengi verzi e udat la fiecare gospodărie și apoi dus la fântână, iar obiceiul e socotit unul dintre obiceiurile agrare de primăvară. Cele două sunt sărbători diferite, în zile diferite, dar folosesc același gest.

Rusaliile, o dată care se mută

Rusaliile cad întotdeauna duminica, în a cincizecea zi după Paști, așa că data se schimbă în fiecare an, odată cu Paștele. Din 2008, prima și a doua zi de Rusalii sunt sărbători legale în România, iar lunea este zi liberă.

Numele sărbătorii vine din latinescul Rosalia. În calendarul creștin, ziua este a Pogorârii Sfântului Duh, iar celălalt nume al ei, Cincizecimea, numără zilele de la Paști. Sărbătoarea are și o rădăcină mai veche: în Vechiul Testament, Cincizecimea era o sărbătoare agricolă, în care se aduceau ofrande din roadele pământului.

Alte obiceiuri de Rusalii

Boul înstruțat ține o singură zi și un singur sat. Alte obiceiuri legate de aceeași sărbătoare au altă scară. Călușul, dansul călușarilor, se joacă tradițional în perioada numită popular Rusalii, în cele nouă zile dintre Înălțare și Rusalii, cu un rost tămăduitor. A fost prezent odinioară în Moldova, în Oltenia și în Transilvania, iar din 25 noiembrie 2005 Ritualul Călușului se află pe lista UNESCO a patrimoniului cultural imaterial al umanității.

În Transilvania de est, Rusaliile catolice aduc pelerinajul de la Șumuleu Ciuc, în județul Harghita, unul dintre cele mai importante evenimente religioase din regiune. În fiecare an vin zeci de mii de pelerini, mai ales romano-catolici, la statuia Fecioarei cu Pruncul din biserica franciscană, sculptată în lemn de tei între 1510 și 1515.

Dacă vrei să vezi obiceiul

Ora la care pornește alaiul și felul în care se desfășoară ziua țin de fiecare sat. Căianu Mare e la circa 20 km de Beclean și 28 km de Dej; spre valea Ilișuei se iese de pe drumul european E58, dintre Dej și Beclean, la Uriu, iar Căianu Mic e la 10 km de acolo. Înainte de drum, întreabă la primăria comunei Căianu Mic sau a comunei Nimigea dacă obiceiul se ține în anul respectiv și la ce oră pornește alaiul. Ține minte că e o sărbătoare a satului: alaiul are prioritate pe drum, iar apa aruncată spre el poate ajunge și la cei care stau prea aproape.

Județul Bistrița-Năsăud intră în Transilvania, iar tot în acest județ se află și Pasul Tihuța, pe drumul dintre Bistrița și Vatra Dornei.