Locuri de vizitat în Bucovina: mănăstiri pictate, Putna și Suceava

Pe zidul sudic de la Humor, un călăreț din asediul Constantinopolului are chipul zugravului care l-a pictat. Detaliile de felul acesta fac din Bucovina o regiune care se vede încet, de aproape, cu ochii pe pereți. Distanțele dintre mănăstiri sunt mici, dar fiecare biserică cere timp pentru un ocol complet.

Țara fagilor, desprinsă din Moldova

Numele vine din cuvântul slav pentru fag și se traduce cel mai simplu prin „Țara fagilor”. Ca nume de pădure apare încă din 1392, într-un act prin care Roman I Mușat dăruia trei sate pe apa Siretului „până la bucovina cea mare”. Până în secolul al XVIII-lea, ținutul era însă doar o parte din Țara de Sus a Moldovei, fără o identitate proprie.

Totul s-a schimbat în 1775. Monarhia Habsburgică a anexat atunci colțul de nord-vest al Moldovei, iar denumirea de Bucovina a devenit oficială. A urmat aproape un secol și jumătate de administrație austriacă: ducat din 1849, cu stemă proprie (capul de bour încadrat de trei stele), colonizări cu germani, polonezi, maghiari, lipoveni, armeni și evrei, o universitate la Cernăuți și o reputație de „Elveție a estului”. La 15/28 noiembrie 1918, Bucovina s-a unit cu România. După al Doilea Război Mondial, nordul, cu Cernăuțiul, a rămas la URSS și face parte astăzi din Ucraina.

Pentru un călător, Bucovina înseamnă așadar sudul: cea mai mare parte a județului Suceava, cu Suceava, Rădăuți, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc și Vatra Dornei. Aici sunt aproape toate locuri de vizitat în Bucovina care apar pe hartă, iar cele mai multe s-au născut cu mult înainte de 1775, în vremea domnilor Moldovei.

Mănăstirile pictate și culorile lor

Ce face regiunea inconfundabilă este pictura de pe zidurile exterioare. Bisericile au fost ridicate la sfârșitul secolului al XV-lea și în prima jumătate a celui de-al XVI-lea, iar obiceiul de a le picta pe dinafară a durat doar câteva decenii. Opt dintre ele stau astăzi împreună pe lista patrimoniului mondial UNESCO: șapte înscrise în 1993, iar Sucevița adăugată în 2010. Cu o singură excepție, Arbore, ridicată de un boier ca necropolă de familie, toate au fost construite ca biserici de mănăstire.

Fiecare are o culoare care o definește, iar comparația lor e cel mai bun motiv să vezi mai multe în aceeași călătorie.

Albastrul. Mănăstirea Voroneț, ridicată de Ștefan cel Mare în 1488, are pe fațada de vest o Judecată de Apoi care acoperă tot peretele, pe un fond albastru care și-a păstrat intensitatea.

Roșul. Mănăstirea Humor, ctitoria logofătului Toader Bubuiog din 1530, nu are turlă și e pictată în nuanțe de roșu. Turnul ridicat de Vasile Lupu în 1641 stă alături.

Galbenul. La Mănăstirea Moldovița, ridicată de Petru Rareș în 1532, peretele sudic păstrează Asediul Constantinopolului, cu armate și corăbii pictate în 1537.

Verdele. Mănăstirea Sucevița, ctitoria Movileștilor, a fost pictată în jurul anului 1601 și este una dintre ultimele din acest stil. Incinta ei de aproape o sută de metri pe latură seamănă mai mult cu o cetate decât cu o mănăstire.

Arbore, cu marea nișă de pe fațada vestică, și Pătrăuți, ctitorie a lui Ștefan cel Mare din 1487, completează grupul pentru cine are mai mult timp.

Ștefan cel Mare la Putna și la Suceava

Două locuri leagă regiunea direct de cel mai cunoscut domnitor al Moldovei. Mănăstirea Putna, sfințită în 1469, îi adăpostește mormântul, iar Turnul Tezaurului, terminat în 1481, este singura clădire rămasă din vremea lui. Biserica a fost refăcută la mijlocul secolului al XVII-lea, după ce cazacii lui Timuș Hmelnițki îi topiseră plumbul de pe acoperiș în gloanțe. Turnul de la intrare poartă numele lui Eminescu, care a înnoptat acolo la serbarea din august 1871.

Cetatea de Scaun a Sucevei arată cealaltă față a aceleiași epoci. Fortul inițial i se datorează lui Petru Mușat, care în 1388 a adus scaunul domnesc de la Siret la Suceava. Ștefan cel Mare l-a înconjurat cu ziduri, iar garnizoana a rezistat în 1476 asediului condus de sultanul Mehmed al II-lea. În 1675, din ordinul Porții, cetatea a fost umplută cu lemne și incendiată, pentru că zidurile nu puteau fi aruncate în aer.

Între cele două se desenează aproape toată istoria Moldovei medievale: o capitală, o necropolă domnească și un șir de biserici ridicate de urmașii lui Ștefan, de la Petru Rareș la Movilești.

Locuri de vizitat în Bucovina, legate într-un drum de câteva zile

Trei orașe funcționează bine ca bază. Suceava are cetatea și, în oraș, biserica „Sfântul Gheorghe” a fostei Mănăstiri „Sfântul Ioan cel Nou”, una dintre cele opt înscrise în patrimoniul mondial. Gura Humorului, lângă DN17, are la îndemână Voroneț și Humor, care se pot vedea în aceeași zi. Rădăuți e punctul firesc de plecare spre Putna și Sucevița, pe văile care urcă spre vest.

Moldovița stă mai la vest, în Vatra Moldoviței, pe valea râului cu același nume, aproape de DN17A. Sucevița se află în aceeași parte a Bucovinei, la vest de Rădăuți, așa că cele două intră în același drum.

Un traseu de două sau trei zile acoperă fără grabă principalele locuri de vizitat în Bucovina: o zi pentru Suceava, una pentru Voroneț, Humor și Moldovița, una pentru Sucevița și Putna. Ordinea se poate inversa după unde dormi.

Mănăstirile sunt așezăminte monahale active, iar ținuta trebuie să fie potrivită unui lăcaș de cult.

Ce mai rămâne de văzut în afara zidurilor

Satele din jurul mănăstirilor păstrează un obicei pentru care Bucovina e la fel de cunoscută: împistritul ouălor. În Săptămâna Mare, de marți până vineri, ouăle se încondeiază cu pensula sau se împistresc cu ceară, într-o tehnică ajunsă la nivel de artă. De obicei se ocupă de ele femeile, dar există și familii întregi care practică meșteșugul.

Pentru cine vine cu interes pentru lista completă, lângă cele mai cunoscute locuri de vizitat în Bucovina mai stau ruinele vechilor mănăstiri de la Humor și Moldovița, la câteva sute de metri de bisericile de azi. Nu sunt spectaculoase. Arată însă că fiecare ctitorie a avut o primă versiune, căzută sau surpată, înainte de cea pictată.

Un manuscris leagă două dintre opriri. Tetraevangheliarul pe care Ștefan cel Mare l-a dat Humorului în 1473 se află astăzi în muzeul de la Putna; într-una dintre miniaturi, voievodul îngenunchează înaintea Fecioarei.