Locuri de vizitat în Banat: Oravița, Castelul Banloc și Banatul Montan

Peronul gării din Oravița e la primul etaj. Clădirea e din 1847, din anii în care se construia calea ferată pentru cărbunele de la Anina, și este socotită prima gară de pe teritoriul actual al României. În același oraș minier, cu trei decenii mai devreme, localnicii își construiseră un teatru după modelul celui de la curtea din Viena. Banatul e plin de asemenea începuturi timpurii.

O provincie numită după cei care o păzeau

În regatul maghiar, „banaturi” erau toate comitatele de graniță conduse de un ban. Regele Andrei al II-lea a organizat din 1228 Banatul de Severin, ca marcă de pază la hotarul de sud. Mai târziu, numele s-a restrâns la provincia Timișoarei, iar pentru români regiunea a fost și Temișana.

Înainte de toate acestea, Evul Mediu timpuriu lăsase aici o formațiune politică cu centrul la Morisena, astăzi Cenad. Voievodul Glad s-a luptat cu triburile maghiare, iar strănepotul lui, Ahtum, s-a botezat la Vidin pe la 1002 și a ridicat la Morisena o mănăstire închinată Sfântului Ioan Botezătorul, cu călugări bizantini.

În vara lui 1552, după o lună de asediu, cetatea Timișoarei a căzut în mâinile otomanilor, iar centrul și vestul provinciei au devenit pașalâc. Partea de est, Banatul de Lugoj-Caransebeș, a fost alipită Transilvaniei. Timișoara a fost recucerită abia în octombrie 1716, de prințul Eugeniu de Savoia. A urmat administrația habsburgică, apoi cea austro-ungară.

După Primul Război Mondial, Banatul a fost împărțit între Iugoslavia, România și Ungaria. O încercare de a-l păstra întreg, proclamarea Republicii Bănățene în 1918, a eșuat. România a primit aproximativ două treimi din suprafață.

De la câmpie la Munții Aninei

Relieful Banatului urcă în trepte, de la vest spre est. Mai întâi câmpia joasă din luncile râurilor, apoi câmpia înaltă a Vingăi, a Buziașului și a Gătăii, apoi dealurile Lugojului, ale Lipovei și ale Oraviței, iar la capăt munții. Munții Țarcu și Muntele Mic sunt ramura vestică a Carpaților Meridionali; Semenicul, Munții Aninei și ai Locvei țin de Carpații Occidentali.

Două detalii neobișnuite pentru o câmpie: la Lucareț și la Gătaia se află doi vulcani stinși, Piatra Roșie și Șumigu, de numai 200 și ceva de metri.

Această împărțire explică de ce locuri de vizitat în Banat sunt de două feluri foarte diferite. În câmpia Timișului găsești castele, conace și orașe cu ape termale, ca Buziaș și Băile Călacea, cunoscute încă din vremea romanilor. În sud-est, în Caraș-Severin, sunt orașele miniere ale Banatului Montan, cu căile lor ferate și instituțiile lor timpurii.

Banatul Montan: Oravița

Oravița e un oraș de la poalele Munților Aninei, la o răscruce de drumuri spre Reșița, Anina, Moldova Nouă și Bozovici.

Teatrul vechi din Oravița a fost ridicat în 1816–1817, în stil baroc vienez, după modelul Burgtheater din Viena. La inaugurare au venit împăratul Francisc I al Austriei și împărăteasa Carolina Augusta. În 1868, trupa lui Mihail Pascaly a jucat aici două seri, iar sufleorul trupei era tânărul Eminescu; teatrul îi poartă astăzi numele. Clădirea adăpostește un muzeu cu afișe, manuscrise, costume și lista originală de subscripție pentru construcție.

Gara din Oravița completează povestea. Linia spre Baziaș, construită între 1846 și 1854, nu mai este exploatată. Linia montană spre Anina, deschisă în 1863, are 14 tunele și 9 viaducte și curbe atât de strânse încât a fost asemănată cu linia Semmering din Austria.

Tot în oraș se află farmacia montanistică „La Vulturul Negru”, atestată de la sfârșitul secolului al XVIII-lea.

Castele în câmpia Timișului

În sudul județului Timiș, aproape de Deta, Castelul Banloc datează din 1793, când contele Lázár Karátsonyi a construit clădirea de azi peste fundații mai vechi. Karátsonyii au rămas stăpâni 142 de ani. În 1935 castelul a fost cumpărat de Elisabeta, regina Greciei și sora regelui Carol al II-lea, care a renovat tot complexul. După 1948, statuile din parc au fost vandalizate, iar documentele și biblioteca au fost arse. Până la cutremurul din 1991, în parc a stat o clădire în stil egiptean, „Camera egipteană”, unde se afla o mumie adusă din Egipt și pomenită într-un ziar din 1939. Cât despre numele Banloc, explicația care îl leagă de zeul Pan din parc rămâne o ipoteză fără mărturii.

Banlocul nu e singur. În același județ sunt pomenite Castelul Nakó, Castelul Huniade, Cetatea Jdioarei, cetatea medievală de la Făget și Conacul Gudenus.

Locuri de vizitat în Banat, legate între ele

Timișoara este baza firească pentru câmpie. Orașul a fost Capitală Europeană a Culturii în 2023 și are mai multe muzee: Muzeul Național Bănățean, Muzeul de Artă din palatul baroc din Piața Unirii și Muzeul Satului Bănățean. De aici, Banlocul e spre sud, aproape de Deta, lângă DN59B.

Orașul a trăit și momentele-cheie ale provinciei. În 1552, o garnizoană de circa 2.500 de soldați, condusă de Ștefan Losonci, a rezistat aici mai mult de o lună asediului otoman. În octombrie 1716, ultimul comandant otoman, Mehmed pașa, a predat cetatea prințului Eugeniu de Savoia. Din Timișoara pornesc drumurile spre cele mai multe locuri de vizitat în Banat, de la castelele din câmpie la stațiunile cu ape termale.

Pentru Banatul Montan, Reșița și Oravița se completează. La Reșița funcționează Muzeul locomotivelor cu abur, o continuare firească după gara din Oravița, iar Muzeul Banatului Montan adună istoria zonei miniere. Tot în Caraș-Severin, la Băile Herculane, se află statuile lui Hercules și ale zeiței Diana.

Două zile ajung pentru principalele locuri de vizitat în Banat: una pentru Timișoara și Banloc, una pentru Oravița și Reșița.

În muzeul din teatrul de la Oravița se păstrează lista de subscripție. Pe ea sunt cei care au plătit pentru o sală de spectacol într-un oraș minier al Banatului Montan.