Biserica de lemn din Rogoz

„De când au fost robie în Ardeal”

Deasupra intrării stă o inscripție fără dată, scrisă cu vorbele oamenilor din sat: „de când au fostu robie în arde[a]lu”. Robia era invazia tătară din 1661, iar biserica ridicată imediat după ea își păstrează amintirea chiar pe ușorul ușii. Inscripția a ținut vie și tradiția potrivit căreia obștea satului a construit lăcașul în 1663, pe locul unei biserici mai vechi.

Rogoz se află în Țara Lăpușului, pe valea râului Lăpuș, în zona deluroasă și împădurită din nordul Transilvaniei. Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril este socotită una dintre cele mai valoroase din tot acest ținut. Din decembrie 1999 face parte din grupul celor opt biserici de lemn maramureșene înscrise în patrimoniul mondial UNESCO.

Nu e cea mai înaltă dintre ele și nici cea mai cunoscută. Valoarea ei stă în detalii, iar multe dintre ele se văd abia când te apropii de pereți și citești ce au scris pe ei meșterii și zugravii.

Lemn de ulm și fără un cui

Biserica este construită din bârne îmbinate între ele fără cuie de metal. Pereții stau pe o temelie din blocuri de piatră și bolovani de râu. Lemnul folosit este ulmul și, potrivit tradiției locale, tot materialul ar fi provenit din doi copaci uriași de pe Dealul Popii. Povestea circulă în sat de generații și e greu de verificat.

Planul este unul mai rar întâlnit. Pronaosul este poligonal, cu intrarea pe latura de sud, naosul e dreptunghiular și îngust, iar absida altarului, retrasă față de naos, are șapte laturi. În construcție se îmbină tradiția ortodoxă cu influențe gotice.

Peste toate se ridică un acoperiș de șindrilă cu streașini foarte largi. Deasupra pronaosului urcă turnul-clopotniță, pătrat, cu camera clopotelor deschisă și ieșită în consolă, sprijinită pe stâlpi și arcade. Coiful înalt, piramidal, are patru turnulețe la colțuri, așa cum se vede la multe biserici din Maramureș.

Masa moșilor și decorul cioplit

Cel mai neobișnuit lucru se observă dacă ocolești biserica. Acoperișul nu este simetric. Pe latura de nord coboară mai mult, cu circa 1,20 metri față de axă, pentru a adăposti „masa moșilor”, masa de-a lungul fațadei nordice la care se făcea pomenirea celor morți. E o soluție practică, gândită pentru viața comunității.

Fațada sudică. În zona din mijloc are un brâu cu motivul profilat al frânghiei, cel mai des întâlnit ornament al bisericii.

Ușa de intrare. Deschiderea are formă de acoladă, iar ancadramentul este decorat cu un profil simplu dublat de frânghie și cu rozete. În stânga ușii se află o cruce lucrată cu aceleași motive.

Streașina. Este sprijinită pe console care se termină în cap de cal, iar grinzile de dedesubt au muchiile crestate.

În interior, motivul frânghiei apare din nou, pe meșter-grinda bolții naosului și pe console. Naosul are două ferestre, iar altarul o mică fereastră rotundă. Se spune că, între 1 și 15 august, razele soarelui pătrund prin ea timp de aproximativ o jumătate de oră.

Zugravii din 1785

Pereții interiori sunt acoperiți în întregime cu pictură în culori vii. Lucrarea a fost făcută în 1785 de Radu Munteanu din Ungureni și Nicolae Man din Poiana Porcului, care și-au lăsat semnăturile în naos. Tot acolo apare și o însemnare care evocă o altă invazie tătară, cea din 1717: „Văleat din tătărime 1717”. Biserica a trecut prin ea și a supraviețuit, ca și satul care o întreținuse după prima robie.

O inscripție din altar pomenește, cu grija unui act oficial, toți oamenii vremii: împăratul Iosif al II-lea, episcopul Ghedeon Nichitici, protopopul Lador Ilie din Chiuești, preoții satului și pe Man Grigorie cu soția sa, Ioana, care au plătit zugrăveala. O altă inscripție, din naos, arată că pictorii au început lucrul pe 10 iunie 1785 și l-au terminat pe 11 septembrie.

Pictura de la Rogoz este înrudită ca iconografie și stil cu cea realizată de Radu Munteanu la Desești, tot în Maramureș. Se recunoaște după desenul cu linii groase și egale, după cromatica luminoasă și după decorativismul întregului ansamblu. Unele scene s-au pierdut sau s-au păstrat doar fragmentar, așa că ciclul nu se mai citește cap-coadă.

În 1834 a fost construită tribuna de pe latura de vest a naosului, iar parapetul ei a fost pictat în același an, după cum arată inscripția de pe margine. Atunci au fost lărgite ferestrele naosului și au fost repictate plafonul pronaosului și bolta naosului. O renovare amplă a urmat în 1960–1961, când a fost refăcută și podeaua.

Cum ajungi la Rogoz

Satul Rogoz se află pe valea Lăpușului, în sudul județului Maramureș, nu departe de orașul Târgu Lăpuș. Din oraș, drumul urmează râul până în sat, iar biserica se găsește în mijlocul acestuia. În același sat există și o a doua biserică de lemn, cu hramul Sfânta Paraschiva, astfel încât poți vedea două monumente într-o singură oprire.

Biserica este lăcaș de cult activ, iar interiorul nu este întotdeauna deschis. Vino îmbrăcat decent și cere voie înainte să fotografiezi pictura.

Dacă ajungi în prima jumătate a lui august, întreabă în sat de fereastra rotundă a altarului și de ora la care intră lumina.