Biserica de lemn din Budești Josani

Patru turnulețe în jurul unei săgeți

Turnul se vede din tot centrul satului. Sub coiful lui ascuțit stă un foișor deschis, cu câte trei arcade pe fiecare latură, iar pe colțuri se ridică turnulețele.

Biserica Sfântul Nicolae din Budești Josani stă pe o colină mică și domină zona centrală a satului. Este cea mai amplă biserică de lemn din Maramureșul istoric: 18 metri lungime, 8 metri lățime. Pentru epoca în care a fost ridicată, și multă vreme după aceea, a fost socotită o construcție magnifică.

Un sat cu două biserici vechi

Budeștiul este o așezare veche, întemeiată înainte de 1361. Satul stă la poalele Munților Gutâi, pe valea Cosăului, aproape de izvoarele râului, la sud de Sighet. Apare pentru prima dată într-o diplomă a regelui Ludovic cel Mare din 1361, când făcea parte din cnezatul românesc de pe valea Cosăului. Satul de azi s-a format prin contopirea a două așezări mai vechi, iar urma lor se păstrează în cele două biserici de lemn, din Susani și din Josani. Ambele sunt monumente istorice și sunt socotite edificii reprezentative pentru arhitectura de lemn a Maramureșului.

Biserica din Josani a fost ridicată de comunitatea sătească în prima jumătate a secolului al XVII-lea. Tradiția indică anul 1643, iar hramul Sfântului Nicolae îl poartă încă de atunci. Pictura murală a venit peste mai bine de un secol, în 1762.

Istoria mai recentă e mai puțin liniștită. În 1948 Biserica Română Unită cu Roma a fost interzisă prin decretul 358, iar întregul ei patrimoniu a fost expropriat. Biserica din Budești a fost preluată în același an de Biserica Ortodoxă Română, care a înființat ulterior în sat o parohie ortodoxă. După relegalizarea Bisericii Unite în decembrie 1989 au urmat demersuri legale pentru recuperarea lăcașului, dar în 2011 biserica se afla încă în posesia parohiei ortodoxe.

În decembrie 1999 biserica a fost înscrisă pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

Cum e construită

Biserica este din bârne îmbinate în cheotori, după tehnica tradițională a Maramureșului. Planul e dreptunghiular, cu absida altarului poligonală și decroșată, adică mai îngustă decât restul clădirii. Înăuntru sunt cele trei încăperi obișnuite: altarul spre răsărit, naosul și pronaosul.

Fiecare încăpere are alt fel de acoperire. Altarul are o semicalotă, formă luată din arhitectura de zid și transpusă în lemn. Naosul are o boltă semicilindrică, înălțată pe console. Pronaosul are tavan drept, iar pe grinzile lui masive se sprijină turnul.

Pe dinafară toate trei stau sub un singur acoperiș de șindrilă, cu pante repezi. Streașina este dublă de jur împrejur. Rolul ei este să țină umezeala departe de pereții de lemn.

Pictura lui Alexandru Ponehalschi

Interiorul este pictat în scene despărțite prin dungi de culoare. Culorile sunt deschise, luminoase și curate, iar figurile sunt desenate ca să fie privite de aproape, ca miniaturile din manuscrisele după care s-a inspirat pictorul. Despre ansamblu s-a scris că „cântă și cheamă cu ochiul”. Autorul este Alexandru Ponehalschi, una dintre personalitățile artistice ale Maramureșului din secolul al XVIII-lea, legat ca stil și program iconografic de tradiția postbizantină.

Tâmpla de pe peretele estic al naosului este partea cea mai bogată. O inscripție arată că în 1762 s-au pictat aici foarte multe icoane. În primul registru sunt icoanele pe panouri, deasupra urmează cei doisprezece apostoli în arcade, cu Deisis în centru (Iisus arhiereu pe tron, între Maria și Ioan Botezătorul). Mai sus vine un șir de medalioane cu câte doi prooroci, cu Maria și Pruncul în mijloc, iar sus de tot Răstignirea, cu Coborârea de pe cruce la stânga și Plângerea la dreapta.

Bolta naosului a rămas goală. Pânza pictată care o acoperea a fost smulsă și s-a pierdut, așa că ce vezi azi sunt doar fragmentele lui Ponehalschi din naos și din pronaos.

Absida altarului arată altfel. A fost pictată în 1812 de Ianoș Opriș, într-o manieră barocă, iar tot el a lucrat icoana „Încoronarea Mariei” de pe masa altarului.

Icoane vechi și zalele lui Pintea

Pe lângă tâmplă, biserica adăpostește multe icoane pe lemn din secolele XVII–XVIII, unele poate chiar mai vechi, și o colecție valoroasă de icoane pe sticlă. Una dintre cele mai interesante îl înfățișează pe Sfântul Ioan Botezătorul și a aparținut unei biserici ridicate înainte de secolul al XV-lea. Într-un colț, o inscripție în slavonă spune că „această sfântă icoană s-a făcut de mult greșitul Gheorghe”.

Tot aici se păstrează o parte din zalele lui Pintea Viteazul, haiducul legendar al Maramureșului. Lângă pictura delicată a lui Ponehalschi, fierul acesta greu e un obiect neașteptat.

Cum ajungi la Budești

Budeștiul se află pe valea Cosăului, la sud de Sighetu Marmației, spre Munții Gutâi. Drumul urcă pe vale prin satele Maramureșului istoric, iar în sat biserica din Josani se recunoaște ușor după turnul ei înalt, pe colina din centru.

În același sat stă și biserica de lemn din Susani, celălalt monument istoric al Budeștiului.