Biserica de lemn din Plopiș

Patruzeci și nouă de monede

Lângă monedele din piciorul prestolului de la Plopiș s-a găsit și un document. El consemna sfințirea: „Sfințindu-se acestă sfântă biserică în anul Domnului 1811, noiembrie 12 … Această biserică s-au făcut nouă de popa Damian.”

Satul avea atunci în jur de 200 de suflete. Oamenii erau lemnari buni, cunoscuți în tot ținutul pentru lăzile de zestre pe care le lucrau, și în 1796 s-au apucat să ridice o biserică nouă în locul celei vechi. Au lucrat la ea până în 1805, cu bârne de stejar îmbinate în sistemul numit „Blockbau”, iar sfințirea a venit abia șase ani mai târziu.

În lista monumentelor istorice, biserica este datată 1798, an aflat chiar la mijlocul șantierului. Are hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și face parte din grupul bisericilor de lemn din Maramureș înscrise în patrimoniul mondial UNESCO.

Satul de pe Cavnic

Plopiș s-a format pe malul stâng al râului Cavnic, într-o zonă de dealuri de pe versantul sudic al Munților Gutâi, în Țara Chioarului. Pe malul celălalt al văii este Șurdești. Satul apare prima dată într-un document din 1583, ca una dintre localitățile din urbariul Cetății Chioar. Recensământul din 1930 număra în comuna Plopiș 341 de locuitori, dintre care 336 s-au declarat ortodocși.

Biserica stă pe platoul unei coline, iar amplasamentul contează mult în felul în care o vezi: silueta ei se ridică deasupra satului și se citește de departe, iar înălțimea pereților, mai mare decât la alte biserici de lemn, dă spațiului interior o amploare neobișnuită.

Un turn pentru Sfatul Bătrânilor și fațade lucrate

Dimensiunile sunt modeste, 17 metri lungime și 7 metri lățime. Proporțiile sunt însă atât de echilibrate încât biserica e socotită una dintre cele mai închegate construcții religioase din Maramureș.

Turnul-clopotniță se ridică parțial deasupra pronaosului și parțial deasupra pridvorului. Camera clopotelor este în consolă, deschisă, cu parapet traforat și arcade. Deasupra, acoperișul înalt și piramidal este însoțit de patru turnulețe de colț. Ele au rol decorativ, dar sunt citite și ca semn că satul avea un Sfat al Bătrânilor cu drept de judecată. În înălțime și monumentalitate, turnul de la Plopiș este egalat doar de cel al bisericii „gemene” de la Șurdești.

Exteriorul e lucrat cu multă atenție la detaliu. Notabile sunt câteva accente decorative sculptate, care subliniază compoziția și fac din lemnul de stejar ceva aproape de piatra cioplită a bisericilor vechi de zid.

Ferestrele. Sunt în acoladă și dispuse pe două niveluri.

Brâul și cornișa. Fațadele sunt încinse cu un brâu de secțiune semicirculară, în formă de tor. Sub streașină, cornișa este subliniată de o friză de denticuli în coadă de rândunică și de o friză de arcade oarbe, care amintesc de decorul arhitecturii romanice. Consolele acoperișului se termină în trepte.

Pridvorul. Pe latura de vest, pridvorul are un parapet traforat și arcade festonate, sprijinite pe stâlpi de lemn.

Acoperișul. Este unitar deasupra naosului și pronaosului, iar spre vest coama se termină într-o jumătate de con.

Planul urmează, de la est la vest, absida poligonală a altarului, naosul aproape pătrat, pronaosul dreptunghiular, cu tavan pe ale cărui grinzi masive stă turnul, și pridvorul. Specialiștii văd în Plopiș un exemplu tipic pentru bisericile de lemn din zonă, născute din întâlnirea dintre tipul maramureșean și tipurile din zonele etnografice vecine.

Bolta și pictura lui Ștefan Zugravul

Înăuntru, privirea urcă spre boltă. Naosul este acoperit cu o boltă trilobată, o boltă semicilindrică așezată pe două sferturi de cilindru, singura de acest fel într-o biserică de lemn din Transilvania și Maramureș.

Pictura a fost făcută în 1811, anul sfințirii, de Ștefan Zugravul din Șișești. Se păstrează fragmentar pe boltă: Sfânta Treime, scene din Apocalipsă și din Ciclul Patimilor, puse în paralel cu intenție moralizatoare, cum se obișnuia în bisericile maramureșene. Același zugrav a pictat tâmpla și cafasul, precum și mai multe icoane, între care icoana de pe masa altarului, care poartă pe spate o inscripție ce arată că e lucrarea lui. Pictorul era din Șișești, din aceeași comună, așa că biserica a fost făcută, de la bârnele de stejar până la culorile de pe boltă, de oameni din apropiere.

De la 1811 până la resfințirea din 2021

Biserica a fost reparată în 1901, iar balconul (tribuna) a fost ridicat probabil cu acel prilej. În 1961 a fost restaurată cu fonduri de la Direcția Monumentelor Istorice. În 1990–1991, credincioșii parohiei au plătit din banii lor schimbarea acoperișului turlei și al navei.

O restaurare completă, de arhitectură și pictură, a fost inițiată de parohie în 2014, pe vremea preotului paroh Daniel-Vasile Pop. Lucrările propriu-zise au început în ianuarie 2018 și s-au încheiat în aprilie 2021. Pe 29 mai 2021, biserica a fost resfințită de episcopul Iustin Hodea și de arhiereul vicar Timotei Bel.

Ajungi pe valea Cavnicului

Plopiș ține de comuna Șișești și se află pe valea Cavnicului, pe malul stâng al râului. Biserica este ușor de găsit, pe platoul colinei de deasupra satului. Biserica e folosită pentru slujbe.

Șurdeștiul este chiar peste vale, așa că cele două biserici se pot vedea în aceeași ieșire. Au planuri aproape identice, iar turnurile lor sunt cele mai înalte și mai monumentale din zonă.