Cetatea Sighișoara

Un oraș medieval în care încă se locuiește

Pe Dealul Cetății oamenii locuiesc și astăzi, în casele din interiorul zidurilor, într-un centru medieval păstrat aproape neschimbat de la întemeiere. Coloniștii sași l-au ridicat în secolul al XII-lea, iar documentele latine îl numeau Castrum Sex. În germană orașul se cheamă Schäßburg, în maghiară Segesvár.

În 1999, centrul istoric a intrat în patrimoniul mondial UNESCO, ca mărturie de aproape opt secole și jumătate a istoriei sașilor transilvăneni. Tot aici s-a născut Vlad al III-lea, cunoscut ca Vlad Țepeș. Tatăl lui, Vlad Dracul, a trăit în exil în oraș și a bătut aici monedă, deși în Regatul Ungariei acesta era un drept al regilor. Un document emis de el pomenește prima dată, în 1435, numele românesc Sighișoara, format din maghiarul Segesvár.

Coloniștii sași au venit în Transilvania de la mijlocul secolului al XII-lea, chemați de regele Géza al II-lea al Ungariei ca să apere granița și să ridice economia regiunii. Cronicarul Krauss pomenește o așezare săsească pe locul Sighișoarei încă din 1191. Numele Castrum Sex apare într-un document din 1280 și înseamnă „tabăra cu șase laturi”, după forma de hexagon neregulat a fortificației. În 1367, regii Ungariei i-au acordat așezării statut de oraș.

Două terase pe un deal

Cetatea stă pe malul sudic al Târnavei Mari, pe o coastă de deal lungă de 850 de metri, împărțită în două terase. Cea de jos, Dealul Cetății, se află la 350 de metri altitudine, cam cu 30 de metri deasupra Orașului de Jos. Cea de sus, Dealul Școlii, urcă la 429 de metri.

Viața pe deal a început în jurul bisericii mănăstirii dominicane, începută la sfârșitul secolului al XII-lea. Lângă ea a funcționat prima școală din Sighișoara, pomenită în documente în 1522. Biserica mănăstirii, gotică, stă aproape de Turnul cu Ceas și are o particularitate: nu are clopot. Sașii au socotit că un singur clopot, cel al Bisericii din Deal, ajunge pentru tot orașul.

Pe terasa de sus, lângă Biserica din Deal, monument din secolul al XIV-lea, a început în 1607 o schola maioris, o „școală mare”. Din 1619 a avut clădire proprie, Școala din Deal. Ca să ajungă la ea, elevii și profesorii au primit în 1642 Scara acoperită, cu 300 de trepte la început. Urcarea pe sub acoperișul ei este și azi drumul firesc spre partea de sus a cetății.

Turnurile breslelor

Zidul a fost ridicat între secolele al XIV-lea și al XVII-lea, ca apărare împotriva atacurilor turcești. La început avea în jur de patru metri înălțime. Mai târziu a fost înălțat, pe alocuri până la 14 metri. Avea 14 turnuri, din care nouă se mai păstrează. Fiecare turn era sediul unei bresle meșteșugărești și îi purta numele. Ideea era ca turnurile să se apere unul pe altul, dar fiecare să poată rezista și singur, ca o mică fortăreață: o spărtură la baza unui turn nu însemna intrarea în oraș.

Turnul cu Ceas. Turn-poartă înalt de 64 de metri, ridicat în secolul al XIII-lea, intrarea principală în cetate și reperul ei de departe. Astăzi adăpostește un muzeu de istorie, cu macheta cetății.

Turnul Croitorilor. Celălalt turn-poartă, pe latura opusă Turnului cu Ceas, cu două etaje. Pulberăria lui a explodat în incendiul din 1676, iar turnul a fost refăcut.

Turnul Cizmarilor. Marchează capătul de nord al zidului. Istoria lui rezumă viața cetății: pomenit în 1521, întărit în 1603, distrus parțial în 1606, refăcut în 1650, ars în 1676 și reclădit în 1681.

Turnul Cositorarilor. Înalt de 25 de metri, cu patru etaje.

Turnul Măcelarilor. Ușor de recunoscut după forma hexagonală.

Turnul Frânghierilor. Stă pe platoul Școlii din Deal, a fost restaurat în secolul al XIX-lea și adăpostește locuința îngrijitorului cimitirului evanghelic.

Mai sunt Turnul Cojocarilor, cu patru niveluri, refăcut după același incendiu din 1676, Turnul Tăbăcarilor, unul dintre cele mai vechi, și Turnul Fierarilor, ridicat în 1631 pe temeliile vechiului turn al bărbierilor.

Casele din interiorul zidurilor arată limpede că acesta era un oraș de meșteșugari. Câteva au aparținut însă vechilor familii patriciene, cum sunt Casa Venețiană și Casa cu Coarne. Piața Cetății, cu planul ei dreptunghiular, era locuită cândva de familiile nobile ale orașului.

Turnurile dispărute

Nu toate au supraviețuit. Turnul Țesătorilor a fost dărâmat în 1858, iar pietrele lui au ajuns în pavajul cetății, așa că pășești, la propriu, pe el. Turnul Giuvaergiilor a fost lovit de trăsnet în 1809 și demolat în 1863. Pe fundația lui s-a construit sala de sport a liceului german, transformată în 1935–1936 în capela cimitirului.

Turnurile lăcătușilor și dogarilor stăteau între Turnul Cizmarilor și cel al Fierarilor. Iar Turnul Pescarilor se afla departe, pe malul Târnavei, lângă moara de atunci. Azi îl mai poți vedea doar pe macheta din Turnul cu Ceas.

Urcarea în cetate

Cetatea este centrul istoric al municipiului Sighișoara, în județul Mureș. Din Orașul de Jos urci pe jos spre Dealul Cetății și intri pe sub Turnul cu Ceas. De acolo, Scara acoperită duce mai sus, spre Școala din Deal și Biserica din Deal.

În fiecare an, în iulie, cetatea găzduiește un festival medieval, cu meșteșuguri, muzică rock și teatru.