Biserica fortificată din Copșa Mare

Un cor ridicat ca un turn

Privită din sat, biserica din Copșa Mare pare să aibă două acoperișuri care nu se potrivesc. Explicația e războiul: deasupra corului a fost adăugat un nivel fortificat, iar partea de răsărit a bisericii a devenit un turn.

Cetatea bisericească stă pe o pantă, în estul satului. Deasupra ei urcă un deal, iar apărarea dinspre această parte a fost una dintre grijile constructorilor.

Satul vinului

Copșa Mare, numit mai demult Căpușul Mare, este un sat din nordul județului Sibiu, pe Podișul Târnavelor, care ține astăzi de comuna Biertan. În dialectul săsesc i se spunea Grisz-Kopesch sau Kopeš, în germană Gross-Kopisch, în maghiară Nagykapus.

Satul este atestat documentar pentru prima dată în 1283. A fost comună liberă a vechiului Fundus Regius, pământul crăiesc al sașilor, și a făcut parte din „Terra Medies”. Bogăția lui venea din vie: Copșa Mare stăpânea cele mai întinse și mai renumite plantații viticole din Țara Vinului.

Documentul din 1283 lasă deschisă posibilitatea unei bazilici mai vechi decât cea gotică de la începutul secolului al XIV-lea. Despre ea nu se știe mai mult.

Din bazilică în fortăreață

Prima construcție religioasă cunoscută a fost o bazilică gotică cu trei nave și turn, ridicată la începutul secolului al XIV-lea. Navele laterale, care includeau și turnul de vest, se deschideau spre nava centrală prin arcade cu arcuri frânte.

Transformarea a venit odată cu fortificarea ansamblului. Navele laterale au fost demolate, iar arcadele, zidite. Zidurile de deasupra navei centrale au fost înălțate și prevăzute cu guri de tragere. Turnul-clopotniță a primit un drum de strajă și un acoperiș piramidal. Corul a fost închis cu o absidă în cinci laturi ale unui octogon și supraînălțat cu nivelul fortificat care îi dă silueta de azi. Acest nivel iese în consolă și se sprijină pe arce așezate pe contraforturi. De acolo, apărătorii controlau dealul de deasupra bisericii.

Lista monumentelor istorice datează biserica la mijlocul secolului al XIV-lea, cu transformări în 1510, 1519 și 1797. Ultima dintre ele a schimbat interiorul: între 1795 și 1797, nava principală a fost acoperită cu o boltă pe arce dublouri, cu penetrații laterale.

Un ocol pe dinafară

Pe dinafară, fiecare latură a bisericii arată o etapă din istoria ei. Începe cu turnul-clopotniță din vest. Era cândva prins între navele laterale ale bazilicii; după demolarea lor a rămas singur în fața navei, cu drumul de strajă din partea de sus și acoperișul piramidal primite odată cu fortificarea.

Mergi apoi de-a lungul navei. Zidurile ei sunt mai înalte decât le-au gândit constructorii bazilicii, iar în partea supraînălțată se află gurile de tragere. Pe laturi, acolo unde erau arcadele spre navele dispărute, zidăria a închis deschiderile.

Spre răsărit, silueta se schimbă brusc. Corul, cu absida lui poligonală, urcă mult peste navă, iar nivelul de apărare iese în afară, sprijinit pe arce și contraforturi. Este partea care privește spre deal.

Incinta fortificată, datată în jurul anului 1519, are forma unui patrulater neregulat și se sprijină pe contraforturi. Pe colțul de nord-est s-a ridicat un turn cu plan pătrat, pe două niveluri, cu acoperiș într-o singură apă, așezat în fața zidului. Are mașiculiuri asemănătoare celor de la biserica fortificată din Biertan. Odinioară exista un turn și pe colțul de sud-vest.

De-a lungul zidului, localnicii au ridicat cu timpul o mulțime de cămări pentru provizii. Ele au fost demontate ulterior, iar din cetatea țărănească de altădată a rămas zidul de incintă cu turnul lui de colț.

Biserica a trecut prin mai multe lucrări de consolidare, în 1967–1968 și în 1977, iar în 1995 i-a fost reparat acoperișul.

Ce privești în interior

Interiorul adună piese din mai multe epoci: bolțile gotice ale corului, bolta navei de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, orga din 1800 și altarul din 1854. Biserica a fost transformată de mai multe ori de-a lungul a cinci secole, iar fiecare etapă a lăsat în urmă câte o piesă care se vede și astăzi.

Ferestrele. Au stâlpi mediani și mulaje gotice târzii.

Bolțile stelare. În cor și în sacristie se văd bolți stelare, cu nervurile întâlnindu-se în forme de stea.

Altarul. Cel de azi este clasicist, datat 1854, cu șase coloane corintice și un coronament baroc. Altarul gotic mai vechi nu mai este aici: fragmentele unui poliptic gotic târziu, cu statui de lemn în nișă, au fost duse în 1975 la Sibiu, restaurate și folosite pentru un altar care se află astăzi în sacristia bisericii parohiale de acolo. El îl înfățișează pe Iisus al Durerii, flancat de doi îngeri.

Amvonul, cristelnița și orga. Baldachinul amvonului și cristelnița sunt baroce, iar orga este datată 1800.

Cum ajungi la Copșa Mare

Copșa Mare se află în nordul județului Sibiu, în aceeași comună cu Biertan, pe Podișul Târnavelor. Biserica este pe panta din estul satului.

Biertanul, centrul comunei, are o biserică fortificată cu mașiculiuri asemănătoare cu ale turnului de colț de aici. Mașiculiurile sunt deschiderile din partea de sus a zidului prin care apărătorii puteau lovi direct în jos.