Conacul Apafi din Mălâncrav

Satul cu un conac nobiliar și o biserică săsească

Mălâncrav, în germană Malmkrog și în maghiară Almakerék, este un sat din comuna Laslea, în nordul județului Sibiu. Stă într-o vale laterală a Târnavei Mari, la 32 de kilometri sud-vest de Sighișoara. Puține sate din Transilvania au, unul lângă altul, un conac al nobilimii maghiare și o biserică fortificată săsească. Mălâncravul le are pe amândouă.

Satul a fost locuit din Evul Mediu mai ales de sași, dar nu a aparținut Pământului Crăiesc, unde comunitățile săsești erau libere. Era proprietatea directă a familiei Apafi, una dintre familiile de frunte ale nobilimii maghiare din Transilvania, din care s-a ridicat și principele Mihai Apafi I. Tot aici se afla reședința de familie. Împreună cu satele Criș, Roandola, Nou Săsesc și Stejăreni, Mălâncravul forma un domeniu aflat între Scaunul Sighișoarei și Scaunul Mediașului, dat de regele Ungariei după dreptul comitatelor.

Testamentul lui Apa și numele satului

Prima mențiune scrisă a satului apare în 1305, în testamentul în latină al nobilului Apa, întemeietorul familiei. Apa și-a împărțit averea între urmași, iar Mălâncravul, cu Nou Săsesc și Stejăreni, i-a revenit fiului cel mic, Gregorius. Moștenirea a fost contestată și a fost recunoscută abia în 1340, de adunarea provincială de la Sibiu.

În actul din 1340 satul se numește Halbencragen. Din această formă au ieșit, în pronunția săsească, Almkragen, Halmkrog și apoi Malmkrog. Numele maghiar, Almakerék, înseamnă „pădurea rotundă de meri”. Nu se știe sigur care dintre cele două forme este cea mai veche.

Reședința familiei Apafi

Conacul de azi pornește, cel mai probabil, de la o clădire din secolul al XV-lea. Domeniul a ieșit pentru scurtă vreme din mâinile familiei: în 1468 regele Matia Corvin i l-a dat voievodului Nicolae Csupor, dar în 1473 familia Apafi îl recuperase. Între 1679 și 1778 casa a fost refăcută și adusă la stilul baroc, cu fațada lungă și simetrică pe care o arată și fotografiile de azi.

În secolul al XVIII-lea familia Apafi s-a stins. În 1775, printr-o hotărâre a Curții de la Viena, proprietatea a trecut la rudele apropiate ale familiei, familia Bethlen. Țăranii din sat au rămas iobagi ai acestor familii de magnați până în secolul al XIX-lea. Bogăția bisericii din sat arată totuși că trăiau într-o relativă bunăstare.

În revoluția de la 1848–1849, conacul a fost jefuit de țăranii răsculați. În acel moment, în afară de biserică și de conac, în sat mai era o singură casă de zid. Călătorul englez Charles Boner scria în 1865 că, după desființarea iobăgiei, locuitorii își dărâmaseră colibele vechi și ridicaseră în locul lor case de piatră.

De la sală de festivități la ruină

După Primul Război Mondial, parohia evanghelică a cumpărat clădirile conacului. Le-a folosit întâi în locul bisericii, aflată atunci în reparații, iar apoi ca sală de festivități și grădiniță. În aceiași ani, Victor Roth a cercetat pentru prima dată frescele medievale din biserică și a descifrat pe ele inscripții zgâriate care urcă până în 1404 sau 1405.

În anii comunismului conacul a fost naționalizat și a trecut în proprietatea statului. Nu a fost întreținut, iar după revoluția din 1989 nu mai era decât o ruină. Clădirea nu se află nici astăzi pe lista monumentelor istorice. În aceleași decenii, o mare parte dintre sași au emigrat în Germania, iar satul s-a golit.

Restaurarea și filmul

La sfârșitul anilor 1990, fundația Mihai Eminescu Trust, aflată sub patronajul prințului Charles, azi regele Charles al III-lea, a preluat conacul și l-a restaurat. A fost redeschis în 2007, ca loc de cazare pentru turiști, și se află și acum în patrimoniul fundației.

Conacul a ajuns cunoscut și dincolo de lumea monumentelor. Aici a fost filmat „Malmkrog”, filmul lui Cristi Puiu, care poartă chiar numele săsesc al satului.

Biserica de lângă conac

La câțiva pași de conac stă biserica evanghelică a satului, o construcție romanică ridicată înainte de 1350, neobișnuit de mare pentru un sat. Cercetătorii cred că putea fi un loc de pelerinaj local. În 1424, papa Martin al V-lea i-a îngăduit lui Nikolaus Apafi să acorde indulgențe într-o capelă a Sfântului Sânge, iar unii istorici o leagă chiar de această biserică.

Corul bisericii păstrează fresce gotice pictate în jurul anului 1350. Pictura murală de la Mălâncrav este considerată cel mai bine păstrat ansamblu de pictură gotică narativă din secolul al XIV-lea. În multe biserici săsești, frescele medievale au fost acoperite după Reformă; aici au rămas. Stilul lor trădează influențe din Tirolul de Sud, ajunse în Transilvania prin Boemia. Altarul cu panouri pictate, făcut în jurul anului 1495, cu Fecioara Maria în centru, este singurul altar poliptic transilvănean păstrat neschimbat din perioada catolică. Din zidul de incintă al bisericii s-au păstrat doar o centură simplă și primele niveluri ale turnului de poartă.

Satul mai are o biserică ortodoxă, ridicată în secolul al XVIII-lea pe dealul din nordul așezării, cu turnul refăcut în 1969, precum și o casă de rugăciune reformată și o capelă catolică.

Vizita la Mălâncrav

Mălâncravul se află în comuna Laslea, județul Sibiu, la 32 de kilometri de Sighișoara; alte reședințe nobiliare din regiune sunt adunate pe pagina despre castele. Conacul funcționează ca loc de cazare, iar biserica evanghelică este aproape. Verifică dinainte, la administratorii lor, condițiile de vizitare.