Curtea Domnească din Piatra Neamț

Ceramica de pe fațade

Biserica, turnul-clopotniță și urmele curții domnești formează împreună ansamblul cunoscut ca Curtea Domnească, unul dintre cele mai reușite monumente moldovenești din vremea lui Ștefan cel Mare.

Pe fațadele bisericii, decorația originară din ceramică smălțuită, policromă, încastrată în zid, s-a păstrat intactă după mai bine de cinci secole. Culorile se văd din piață.

Un târg domnesc și o curte

Piatra apare în scris încă de la sfârșitul secolului al XIV-lea. O cronică rusească din jurul anilor 1387–1392 o pomenește sub numele de Kamena, adică Piatra. În 1395, în documentele legate de expediția regelui maghiar Sigismund de Luxemburg în Moldova, localitatea apare ca Karácsonkő. În 1431, un act al lui Alexandru cel Bun amintește o „casă a lui Crăciun de la Piatra”. Statutul de târg domnesc l-a primit în 1453.

Curtea domnească a fost întemeiată de Ștefan cel Mare, iar începuturile ei sunt puse în perioada 1468–1475. Nu a fost decât o casă voievodală, nu un palat, dar a avut o influență puternică asupra târgului, în plan economic, politic și administrativ. Ea mai apare în documente în 1552, 1570 și 1594. Săpăturile din anii 1950 au scos la iveală aici vestigii medievale.

Din casa domnească propriu-zisă s-a păstrat puțin: o parte din pivnițe și porțiuni din zidul de incintă. Pivnițele au devenit muzeu, iar zidurile ruinate arată unde se întindea curtea.

Biserica Sfântului Ioan Botezătorul

Biserica „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” a fost ridicată între 1497 și 1498, la început ca paraclis al curții domnești. Este construită în stilul moldovenesc format în epoca lui Ștefan cel Mare, cu influențe gotice puternice: contraforturi, socluri profilate, ancadramente.

Planul ei este dreptunghiular, cu absidele laterale bine ascunse de rezalituri, adică de părți ale zidului care ies în afară și maschează rotunjimea absidelor. Pe dinăuntru, spațiul este boltit cu calote semisferice așezate una după alta, în șir. Construcția îmbină astfel tipul cu plan dreptunghiular și bolți semicilindrice cu cel trilobat, cu turla pe naos.

Fațadele. Decorul de ceramică smălțuită este piesa cea mai valoroasă a exteriorului și s-a păstrat neatins. Acoperă toate laturile, așa că se vede doar la un ocol complet al bisericii.

Ancadramentele. Chenarele ușilor și ferestrelor poartă amprenta goticului, la fel ca soclurile profilate de la baza zidurilor.

Proporțiile. Biserica este socotită monumentală și elegantă în același timp, una dintre construcțiile cele mai reușite ale arhitecturii religioase moldovenești de la sfârșitul secolului al XV-lea.

Turnul de 19 metri

Turnul-clopotniță a fost construit în 1499, la un an după biserică. Este ridicat din piatră brută și întărit cu patru contraforturi, care îi dau un profil zvelt. Ca și biserica, are pronunțate caracteristici gotice. Foișorul de pază din vârf nu face parte din construcția inițială: a fost adăugat în epoca modernă.

Este cunoscut și sub numele de Turnul lui Ștefan cel Mare, după ctitorul întregului ansamblu.

Sinagoga de lemn

La marginea de est a fostei curți, aproape de Liceul „Petru Rareș”, se află o sinagogă de lemn, mărturie a comunității evreiești numeroase care a trăit în oraș încă din Evul Mediu.

Clădirea este făcută din bârne groase, învelite atât pe dinăuntru, cât și pe dinafară, așa că lemnul structurii nu se vede direct. Temelia de piatră este înaltă, așa că la intrare se coboară câteva trepte. Interiorul are galerii închise: două etaje la nord, un singur etaj la vest, unde se afla sinagoga femeilor, și o galerie mai mică la sud, destinată copiilor. Cupola și pereții laterali sunt originale, iar altarul aurit are o vechime de circa 250 de ani. Sinagoga este legată de numele lui Baal Shem Tov, întemeietorul hasidismului.

Locul ei a dat naștere unei discuții. Tradiția cerea ca o sinagogă să stea la 150 de stânjeni, aproximativ 300 de metri, de o biserică creștină, iar aici ea se află aproape lipită de curtea domnească. Explicația dată de regulă este vechimea mare a primei clădiri, care ar fi existat înainte ca Ștefan cel Mare să ridice biserica și turnul. O altă lectură pornește de la faptul că sinagoga stă pe pământ domnesc, pentru care comunitatea plătea o dare anuală numită bezman. Potrivit ei, o primă clădire de piatră s-ar fi ridicat pe la mijlocul secolului al XVII-lea, cu aprobare domnească, fără să se țină seama de distanță. Tot așa a procedat și Grigore al III-lea Ghica, care a încuviințat în 1766 actuala sinagogă de lemn.

Vizita în Piața Libertății

Ansamblul se află în centrul municipiului Piatra Neamț, în Piața Libertății. Biserica, turnul, ruinele zidului de incintă, pivnițele cu expoziția muzeală și Muzeul Curții Domnești sunt toate în același perimetru, așa că se văd ușor la pas, într-o singură plimbare. Zona istorică a trecut printr-un proiect de restaurare și punere în valoare.

Piatra Neamț mai are și alte muzee, între care Muzeul de Artă Neolitică Cucuteni, Muzeul de Istorie și Arheologie și Muzeul de Științe Naturale. Ultimul păstrează fosilele de pești și alge găsite pe dealul Cozla, care se ridică la nordul orașului și urcă la 679 de metri în punctul numit Trei Căldări.