Locuri de vizitat în Moldova: cetăți, mănăstiri și case memoriale

Pe fațadele unei biserici din Piatra Neamț, ridicată în 1497–1498, plăcile de ceramică smălțuită stau și azi încastrate în zid, cu culorile lor. Alături, un turn de piatră brută urcă la 19 metri. Moldova istorică se lasă descoperită mai ales prin astfel de detalii, nu prin panorame.

Între Carpații Orientali și Prut

Moldova despre care e vorba aici este partea de vest a vechiului principat, cea dintre Carpații Orientali și Prut, aflată astăzi în România: județele Bacău, Botoșani, Galați, Iași, Neamț, Vaslui și Vrancea. Suceava, cu bisericile pictate din nordul Moldovei, are pagina ei, la Bucovina. Republica Moldova, de dincolo de Prut, e alt subiect.

Relieful coboară în trepte de la apus spre răsărit. Întâi vin munții Carpaților Orientali, apoi Subcarpații Moldovei și, în sud, cei ai Vrancei. Urmează culoarul Siretului și, la est, Podișul Moldovei, care ocupa peste două treimi din Moldova medievală. Râurile au trasat drumurile vechi: Siretul, cu afluenți precum Bistrița, Trotușul, Putna și Bârladul, și Prutul, în care se varsă Jijia, cu Bahluiul ei. Târgurile s-au așezat pe aceste văi, iar cetățile au apărut acolo unde o vale întreagă putea fi supravegheată de pe un deal.

Și biserica a avut geografia ei. Mitropolia Moldovei, înființată între 1381 și 1386 și recunoscută de Patriarhia Constantinopolului în 1401, a avut sediul întâi la Rădăuți, apoi la Suceava, iar de la mijlocul secolului al XVII-lea la Iași.

În 1859, principatul s-a unit cu Țara Românească. Moldova a dat literaturii române o listă lungă de nume, de la cronicarii Grigore Ureche, Miron Costin și Ion Neculce la Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Ion Creangă și Mihail Sadoveanu. Pentru cine caută locuri de vizitat în Moldova, lista aceasta se traduce în case memoriale, în mănăstiri pomenite în cărți și în cetăți ale căror asedii le cunoști din manuale.

Locuri de vizitat în Moldova, în jurul orașului Târgu Neamț

Cea mai strânsă grupare de locuri de vizitat în Moldova se află în județul Neamț, aproape de munte. Pe stânca Timuș, la marginea de nord-vest a orașului Târgu Neamț, stă Cetatea Neamț, construită în vremea lui Petru al II-lea (1375–1391). Intrarea se face peste un pod arcuit, sprijinit pe 11 piloni de piatră, iar înăuntru, după lucrările din 2007–2009, au fost amenajate 21 de încăperi, de la sala de sfat și judecată la închisoare și paraclis.

Tot pe teritoriul orașului, în Humulești, se păstrează casa memorială Ion Creangă. Are două odăi mici, o tindă și un acoperiș de draniță, iar sub el e podul în care Nică a ascuns pupăza din tei. Casa a fost ridicată de bunicul povestitorului în jurul anilor 1830–1831 și a devenit muzeu memorial oficial în 1951.

Mai sus, în pădure, pe valea pârâului Agapia, se află Mănăstirea Agapia. Biserica mare, ctitoria hatmanului Gavriil Coci (frate cu Vasile Lupu), datează din 1641–1643, însă vizitatorii vin în primul rând pentru pictura interioară. A făcut-o între 1858 și 1861 Nicolae Grigorescu, care avea atunci 20 de ani și se uita la țăranii din satele vecine când picta chipurile sfinților. În afara zidurilor se întinde un sat monahal cu peste o sută de case călugărești, iar chilia în care stătea Alexandru Vlahuță a devenit casă memorială în 1966.

Cele trei încap într-o singură zi.

Ordinea contează mai puțin decât lumina: la cetate, după-amiaza scoate în evidență diferența dintre piatra de râu, piatra de carieră și gresia verzuie din ziduri.

Ștefan cel Mare, între cetate și curtea domnească

Numele lui Ștefan cel Mare apare aproape peste tot în Moldova, iar în Neamț se văd două fețe ale domniei lui. Prima e cea militară. În intervalul dintre lupta de la Podul Înalt (ianuarie 1475) și cea de la Valea Albă (iulie 1476), domnitorul a înălțat zidurile Cetății Neamț cu încă 6–7 metri și a închis pe latura de nord o curte exterioară cu patru bastioane semicirculare. În același an, după Valea Albă, sultanul Mahomed al II-lea a bombardat fortăreața opt zile și a plecat fără să o ia.

A doua față se vede la Curtea Domnească din Piatra Neamț. Curtea, întemeiată în anii 1468–1475, nu a fost un palat, ci o casă voievodală cu mare greutate în viața târgului. Din ea au rămas pivnițe, în care funcționează o expoziție muzeală, și porțiuni din zidul de incintă. Biserica „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” și turnul-clopotniță s-au păstrat însă întregi, iar împreună arată stilul moldovenesc format în epoca lui Ștefan: contraforturi, socluri profilate și ancadramente gotice, combinate cu turla ridicată pe naos.

Văzute una după alta, cele două se deosebesc limpede. La Neamț, zidurile groase de aproape trei metri au fost gândite pentru tunuri și asedii; la Piatra, fațadele cu ceramică au fost făcute să fie privite.

Conace, biblioteci și cărți

Moldova nu se oprește la Evul Mediu. În Lunca Siretului, între Roman și Iași, satul Miclăușeni păstrează Castelul Sturdza, un palat neogotic cu elemente de baroc, construit între 1880 și 1904 de George Sturdza și de soția lui, Maria, fiica lui Ion Ghica. Pe pereții exteriori se repetă blazonul familiei, un leu care ține o sabie și o ramură de măslin. Biblioteca număra cam 60.000 de volume, iar în iarna lui 1944 o parte dintre ele au ajuns lemn de foc în sobe. Din 2001, castelul aparține Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, care a început restaurarea în 2004.

Miclăușenii țin de aceeași lume a cărților ca Humuleștii. Familia Sturdza aduna letopisețe manuscrise, iar Mihail Kogălniceanu a folosit unul dintre ele pentru o ediție a cronicilor. Creangă, la rândul lui, și-a petrecut ultimii ani în Bojdeuca din Țicău, la Iași, care a devenit în 1918 primul muzeu memorial literar din țară.

Multe locuri din regiune au astfel două vieți, una de piatră și una de hârtie. Asediul polonez din 1691 de la Cetatea Neamț a ajuns în nuvela lui Costache Negruzzi „Sobieski și românii” și într-o poezie parodică a lui George Coșbuc, în care miza devine o mămăligă. Potrivit legendei, după Valea Albă mama lui Ștefan nu i-ar fi deschis fiului porțile cetății; Neculce o povestește, Bolintineanu a pus-o în versuri, dar Doamna Oltea murise încă din 1465.

Cum îți împarți drumul prin Moldova

Multe locuri de vizitat în Moldova sunt risipite pe o suprafață mare, așa că un plan bun pornește de la grupări. Piatra Neamț, Târgu Neamț, Humuleștii și Agapia formează un traseu compact, potrivit pentru două zile fără grabă. Miclăușeni se potrivește pe drumul spre Iași, iar DN28 trece prin apropierea satului.

Pentru urcarea la Cetatea Neamț ajută încălțămintea comodă.

Dacă drumul continuă spre nord, județul Suceava e următorul pas firesc: Mănăstirea Voroneț și celelalte biserici pictate ale Bucovinei se adaugă bine unui traseu început la Neamț. În Piatra Neamț, Muzeul de Artă Neolitică Cucuteni se află în același oraș cu Curtea Domnească.