Mănăstirea Humor

O biserică fără turlă

Biserica nu seamănă la prima vedere cu celelalte ctitorii pictate din Bucovina. Acoperișul înalt, cu ruptură de pantă, învelit cu șiță de brad, coboară într-o streașină largă peste abside și dă construcției o siluetă joasă, așezată, aproape de casă țărănească mare. În 1993, biserica a fost înscrisă în patrimoniul mondial UNESCO, în grupul bisericilor pictate din nordul Moldovei.

Două mănăstiri pe același loc

Povestea începe înainte de 1530. Potrivit tradiției, pe la începutul secolului al XV-lea, în vremea lui Alexandru cel Bun, „panul Ivan vornicul” a ridicat o biserică de piatră pe malul unui pârâiaș, aproape de confluența cu Humorul, acolo unde exista deja un schit de călugări. Un uric din 13 aprilie 1415 arată că domnitorul a dăruit acestei mănăstiri moșia Pârteștenilor. Din vremea aceea se păstrează Tetraevangheliarul de la Humor, dăruit de Ștefan cel Mare în 1473, cu o miniatură în care domnitorul apare îngenuncheat în fața Maicii Domnului; manuscrisul se află astăzi la Muzeul Mănăstirii Putna.

Prima biserică s-a prăbușit, din cauze necunoscute, în primele decenii ale secolului al XVI-lea. Ruinele ei se văd și azi, la sud-vest de incinta actuală.

În 1530, marele logofăt Toader Bubuiog a început noua biserică, puțin mai la nord-vest. Bubuiog fusese pârcălab de Roman și ajunsese mare logofăt al Moldovei, iar sub Petru Rareș a purtat misiuni diplomatice în Transilvania, în Turcia și în Polonia. Pisania scrisă în slavonă pe peretele sudic al pronaosului îl numește pe Petru Voievod drept cel la porunca și cu ajutorul căruia s-a început lăcașul, cu hramul Adormirii Maicii Domnului, la 15 august 1530. În 1535, ctitorul a adus echipa de zugravi.

În 1641, Vasile Lupu a înconjurat biserica cu ziduri de piatră și a ridicat turnul care îi poartă numele. În 1653, cazacii lui Timuș Hmelnițki au jefuit și au incendiat mănăstirea. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, mănăstirea a fost desființată printr-o ordonanță din 19 iunie 1783, chiliile s-au ruinat, iar biserica a devenit parohială. Clădirile au servit o vreme ca școală, apoi, din 1850, ca depozit. Viața monahală a fost reluată în iulie 1991, de această dată cu o comunitate de maici.

Roșul de pe ziduri

Dacă Voroneț e legat de albastru, Humor e legat de roșu. Diferitele nuanțe ale acestei culori dau picturii, în interior și în exterior, o tonalitate unitară care se observă imediat, chiar de la poartă.

Fațada sudică și absidele. Aici pictura s-a păstrat cel mai bine. Pe perete se derulează cele 24 de scene ale Imnului Acatist, Soborul Fecioarei, Rugul în flăcări, viața Sfântului Nicolae în 15 scene și Parabola Fiului Risipitor. Asediul Constantinopolului de către perși din anul 625 este pictat în trei scene, cu perșii înlocuiți de turci. În una dintre ele, călărețul care aruncă o lance spre un conducător al armatei otomane are chipul zugravului Toma din Suceava. Pe abside apar heruvimi, serafimi, profeți, apostoli și ierarhi.

Fațada vestică. Pe ea este Judecata de Apoi.

Fațada nordică. Este partea cea mai afectată de intemperii. Se mai disting fragmente din Acatistul Sfântului Gheorghe, din Arborele lui Iesei, două coloane de filozofi și chipul starețului Paisie.

Interiorul. Pe peretele vestic al naosului apare Petru Rareș cu doamna Elena și unul dintre fiii lor, ca ctitori. În încăperea mormintelor, deasupra nișei în care este îngropat, Toader Bubuiog oferă biserica lui Hristos, îmbrăcat într-o haină galbenă cu brandemburguri albastre, iar pe peretele nordic e pictată Anastasia, soția lui. În scene sunt strecurate și elemente locale: buciumul și cobza, lupul, ursul și veverița, ștergarele și iile.

Pridvorul și încăperea ascunsă

Planul este triconc, cu abside laterale, iar interiorul are cinci încăperi: pridvorul, pronaosul, încăperea mormintelor (gropnița), naosul și altarul. Humor aduce două noutăți în arhitectura moldovenească. Prima este pridvorul deschis, cu patru arcade mari în arc frânt, în locul pridvorului închis obișnuit. A doua este tainița, o încăpere secretă deasupra gropniței, la care se ajunge pe o scară pornită din peretele nord-vestic al încăperii mormintelor; acolo se ascundea tezaurul bisericii în caz de primejdie. Ușile și ferestrele au ancadramente de factură gotică.

Mormântul lui Toader Bubuiog poartă o lespede de marmură pe care logofătul și-a pregătit-o singur, încă din timpul vieții. A murit în ianuarie 1539. Anastasia murise înaintea lui, în septembrie 1527, deci înainte ca biserica să fie începută. În pronaos se află mormântul episcopului Eftimie al Rădăuților, decedat în 1561.

Turnul de la nord-est

Turnul lui Vasile Lupu stă la nord-est de biserică și făcea parte din zidul de incintă, din care au rămas doar câteva bucăți. Are latura de 8 metri, parter și trei etaje, cu bolți semicilindrice orientate alternativ. La primul etaj urcai pe o scară exterioară cu trepte de lemn, iar mai sus pe trepte înguste de piatră prinse în grosimea zidului. Sus, un balcon de lemn stă pe grinzi puternice, sub un acoperiș în patru ape. Rostul era unul defensiv: apărătorii se refugiau la etaj împreună cu odoarele mănăstirii, iar scara de lemn putea fi distrusă. Turnul a fost restaurat în anii ’60–’70 ai secolului trecut, odată cu biserica, iar atunci a fost reconstituit și balconul.

Drumul și vizita

Mănăstirea se află în localitatea Mănăstirea Humorului, la nord de Gura Humorului, oraș aflat lângă DN17. Intrarea în incintă se face prin turnul clopotniță de lemn din secolul al XIX-lea, de pe latura de est, cu camera clopotelor la etaj.

Pentru fresce, fațada sudică cere cel mai mult timp, iar balconul de lemn al turnului se vede cel mai bine din curte, din colțul de nord-est al bisericii.