Castelul Wesselényi din Jibou

Un baron la Kufstein

În 1778, baronul Miklós Wesselényi a început la Jibou construcția unui palat pe măsura familiei sale. Conflictul din 1781 cu vecinul său din Gârbou, Johann Haller, a fost condamnat de împărat și l-a dus în închisoarea de la Kufstein. Lucrările s-au încetinit și apoi s-au oprit, până în 1796.

Ansamblul care a rezultat în cele din urmă este format din opt monumente istorice: castelul, parcul, curia, manejul, sera, grajdul, șura și cripta familiei. Construcția lor s-a întins pe mai bine de un secol, de la refacerea curiei în 1702 până la încheierea lucrărilor în 1810, și fiecare generație a familiei și-a lăsat numele pe câte o clădire.

Curia și inscripțiile ei

Cea mai veche clădire este curia, o reședință nobiliară modestă. În anii ’40, istoricul József Bíró nota că i se spunea „bucătăria veche”. Deasupra intrării de vest, o inscripție cu ornamente baroce arată că a fost refăcută din temelii în 1702 de baronul István Wesselényi, prefect al comitatului Solnocul de Mijloc și președinte al Dietei în 1716, și de soția sa, contesa Kata Bánffy, fiica guvernatorului Transilvaniei György Bánffy I.

Pe fațada de est, deasupra intrării în pivniță, o a doua inscripție amintește de restaurarea din 1749, făcută de generația următoare: István Wesselényi și Polixenia Dániel.

Grajdul cu căluțul de piatră

Același cuplu, István Wesselényi și Polixenia Dániel, a ridicat în 1775 grajdul, pentru herghelia familiei. Tot ei au construit palatul din Comlod. Bíró presupunea că, influențați de lucrările de la Bonțida și de rudenia cu familia Bánffy, au adus o parte dintre meșterii care lucraseră acolo: arhitectul Peter Grimmer și sculptorul Johannes Nachtigall. Lui Nachtigall i se atribuie sculptura în formă de cal de pe inscripția care marca ridicarea grajdului.

Inscripția se vede și azi pe grajd. A fost redescoperită relativ recent, după ce s-a desprins o parte din tencuiala care o acoperea. Calul sculptat este parțial distrus.

În 1771, Miklós Wesselényi construise deja un manej. Pe latura lui de est, o placă spunea că „locotenentul în regimentul de husari [comandat de] Bethlen a ridicat clădirea în 1771”. Deasupra plăcii era un al doilea căluț de piatră, foarte asemănător cu cel de la grajd, atribuit de Bíró lui Anton Schuchbauer.

Cripta familiei, pe un deal din apropiere, este astăzi aproape dispărută. Pe pereții ei se aflau pietre funerare ale membrilor familiei, unele din Renașterea târzie. O parte dintre ele au ajuns în biserica reformată din Jibou.

Franz Wrabetz și palatul

Palatul este legat de căsătoria lui Miklós Wesselényi cu Ilona Cserei, fiica istoricului Mihály Cserei, și de mutarea curții familiei la Jibou. După întreruperea din anii 1780, lucrările mari au fost reluate în 1796, probabil datorită sosirii arhitectului ceh Franz Wrabetz.

Wrabetz lucrase între 1780 și 1790 în Ungaria, pe domeniile lui János Sennyei și Miklós Vécsey, apoi la Gârceiu, pentru contele Károly Andrássy. Avea multe datorii și intrase în conflict cu nobilii care îl angajaseră. Familia Wesselényi l-a angajat totuși și l-a ajutat să iasă din încurcăturile cu alți comanditari. A stat la Jibou din primăvara până în toamna lui 1796 și s-a ocupat de interioare. S-a comandat atunci mobilier de la Viena și s-au plătit pictori pentru decorarea camerelor.

Interioarele au fost gata în 1800. Le-au pictat Franz Neuhauser și Johann Martin Stock, acesta din urmă cunoscut pentru portretele rococo ale patricienilor din Sibiu. Pe pereți erau peisaje cu castelul din Jibou, scene de vânătoare ale baronului și scene istorice. Din toate acestea s-a păstrat portretul contesei Wesselényi, astăzi la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca.

Deasupra pavilionului central stăteau trei statui mitologice, făcute în 1805 de Antal Csűrös, copii mai modeste ale sculpturilor de pe palatul Bánffy din Cluj-Napoca. Josef Bittheuser, arhitectul domeniilor familiei Károlyi, a lucrat aici din 1800 și a terminat cele două pavilioane sudice. În 1810, ansamblul era gata.

Ce a rămas după naționalizare

După naționalizare, interiorul s-a schimbat complet: elementele decorative, ancadramentele și tâmplăria au fost scoase, mobila, sobele, tablourile și obiectele de decor au fost furate, iar picturile lui Neuhauser au fost acoperite cu vopsea.

Camerele au devenit săli de clasă. Clădirea a fost școală generală, apoi liceu cu internat, casa pionierilor, muzeu și stațiune experimentală a tinerilor naturaliști. Parcul englez a devenit grădină botanică, manejul sală de mese, iar curtea pistă de carting. Leii de piatră din grădină au fost aduși la sfârșitul anilor ’70 de la castelul Jósika din Surduc.

În 2011, Éva Teleki a primit prin retrocedare palatul și o parte din anexe. Cripta, grajdul și manejul au rămas la Centrul de Cercetări Biologice Jibou, care și-a propus să le restaureze și să le redea vizitatorilor.

Vizita la Jibou

Ansamblul se află în orașul Jibou, în județul Sălaj, lângă DN1H. Castelul, anexele și fosta grădină englezească sunt grupate în același domeniu și se pot vedea pe jos. Clădirile au proprietari diferiți, iar starea lor diferă mult, de la castelul în care a funcționat palatul copiilor la cripta aproape dispărută.

Pe fațada grajdului, inscripția din 1775 cu căluțul lui Nachtigall a stat ascunsă sub tencuială până când aceasta s-a desprins.