Porolissum

Poarta de la capătul provinciei

În spatele porții principale a castrului de piatră, Porta Praetoria, stătea garnizoana care apăra principala trecere prin Carpați spre nord-vestul Daciei.

Porolissum este unul dintre cele mai mari și mai bine păstrate situri arheologice romane din România. Ruinele sunt răspândite pe Măgura Pomăt, pe teritoriul satului Jac din comuna Creaca, în județul Sălaj, și pe dealurile din jur.

De la castru la capitală de provincie

În anul 106, la începutul celui de-al doilea război cu dacii, împăratul Traian a înființat aici un punct fortificat. Castrul, construit la început din lemn pe fundații de piatră, adăpostea în jur de 5.000 de soldați din trupele auxiliare, aduși din Spania, Galia și Britannia. Traian le-a acordat cetățenia romană. Porolissum a devenit centrul apărării Daciei de nord-vest și al limesului porolissens.

Garnizoanele s-au schimbat în timp. Printre unitățile atestate aici sunt Cohors I Brittonum, o cohortă de o mie de oameni, Cohors V Lingonum și unități de arcași palmyreni, între ele Numerus Palmyrenorum Porolissensium Sagittariorum, devenită mai târziu ală de cavalerie.

În jurul castrului s-a dezvoltat o așezare civilă, pe terasele de sud și de vest. Când Hadrian a creat, în 124, provincia Dacia Porolissensis, numită după orașul deja destul de mare, Porolissum a devenit centrul ei administrativ. Sub Septimius Severus a primit statutul de municipium, ceea ce le permitea conducătorilor și negustorilor să lucreze independent.

Orașul trăia din comerț cu populațiile din afara imperiului. Era probabil un punct vamal: drumul principal care pornea de la Dunăre și lega cele mai importante centre ale Daciei ieșea pe aici spre barbaricum, iar urmele arată că pe el treceau căruțe grele, încărcate, în ambele sensuri.

Daci și romani, vecini

Numele Porolissum pare să fie de origine dacică. Lângă locul viitorului castru existau două cetăți dacice mari, pe dealurile Poguior și Măgura, parte dintr-un grup de fortificații din zonă. Pe culmea aflată la nord-vest de intrarea principală în castru se găsește și o cetate dacică mică.

Garnizoana romană pare să fi trăit în pace cu vecinii. Pe dealurile din jur au fost descoperite mai multe sate dacice, întemeiate se pare după oraș, iar unele inscripții pomenesc funcționari cu nume daco-romane, semn al unei colaborări strânse și pe plan politic.

Ce s-a descoperit pe dealuri

Castrul de pe dealul Pomet este unul dintre cele mai mari din Dacia, de 226 pe 294 de metri. A fost ridicat la început cu valuri de pământ și refăcut în piatră în perioada lui Hadrian și Antoninus Pius. Inscripțiile de la porți arată că a fost refăcut sub Caracalla și, în grabă, sub Gallienus. Zidurile au 1,5 metri grosime și sunt înconjurate de două șanțuri, iar porțile principale aveau turnuri cu fața rotunjită.

Castrul de pe dealul Citera, la nord-est, e mai mic, de 67 pe 101 metri, tot din pământ la început și apoi din piatră.

Amfiteatrul, cu 5.000–5.500 de locuri, a fost construit din lemn sub Hadrian și refăcut în piatră în anul 157. Legat de lumea amfiteatrului era un sanctuar al zeiței Nemesis, ridicat la sfârșitul secolului al II-lea sau la începutul celui de-al III-lea. Nemesis, zeița dreptății, a norocului și a destinului, era venerată mai ales de soldați și gladiatori. Probabil că sanctuarul servea și altor zei legați de luptele cu animale, precum Liber Pater sau Silvanus, ocrotitorul pădurilor și al fiarelor.

În oraș au fost găsite băi publice, o clădire vamală, un templu închinat lui Liber Pater, o insulă de patru clădiri și mai multe case. Sub mijlocul castrului, o echipă româno-germano-maghiară a cercetat între 2008 și 2011 o construcție subterană, probabil o cisternă de apă.

Un secol de săpături

Primele săpături au avut loc în anii 1939–1940, conduse de profesori de la Universitatea din Cluj: C. Daicoviciu, M. Moga și L. Ghergariu. Au urmat A. Radnóti în 1943, M. Moga în 1949 și M. Macrea în 1959–1960. Cercetarea sistematică, pe scară mare, a pornit în anii ’70, iar între 1977 și 1989 a fost condusă de N. Gudea.

Între 2004 și 2011, o echipă americano-română a săpat o zonă a orașului civil, despre care se credea că e forul. Concluzia a fost că zona avea o funcție publică, dar nu era neapărat un for. Proiectul „Necropolis Porolissensis” a cercetat cimitirul, în locul numit Ursoies. În 2015, arheologii de la muzeul din Zalău au găsit întâmplător, în timpul restaurării, un sarcofag de piatră cu scheletul unui tânăr. Gaura din capac sugerează că mormântul a fost jefuit încă din Antichitate.

Romanii s-au retras în jurul anului 271. Retragerea, ordonată de Aurelian, nu a golit locul, care a rămas locuit sporadic până spre sfârșitul secolului al IV-lea, iar locuitorii făceau chiar comerț cu imperiul. Spațiul dintre coloanele unei clădiri publice a fost zidit, iar alături au apărut trei bazine de apă din zidărie grosolană. Mai târziu, în sit au fost găsite morminte medievale timpurii, unul cu o monedă din vremea regelui Ștefan al III-lea al Ungariei.

Vizita pe Măgura Pomăt

Situl este în județul Sălaj, pe teritoriul satului Jac, nu departe de Zalău. Urci până la poarta castrului, iar de acolo vizita se face pe jos, între ruinele castrului și ale orașului civil.

Săpăturile continuă, așa că unele zone pot fi închise sau în lucru. Romancierul Harry Turtledove și-a plasat acțiunea romanului științifico-fantastic „Gunpowder Empire” chiar aici.