Peștera Urșilor

O peșteră deschisă de dinamită

Minerul Traian Curta, din Chișcău, a fost primul care a coborât în puț, pe 17 septembrie 1975, și a mers pe galeria de acces până în Sala Mare. Trei zile mai târziu, pe 20 septembrie, au intrat speologii amatori din grupul „Speodava”, veniți din orașul care se numea atunci Dr. Petru Groza și care azi este Ștei.

Ce au găsit acolo a dat numele peșterii. Pe podea și în sedimente stăteau oase de urs de cavernă, Ursus spelaeus, o specie dispărută. În 1983 au fost descoperite 140 de schelete.

Peștera Urșilor se află în vestul Munților Apuseni, la marginea satului Chișcău, în comuna Pietroasa din județul Bihor, la o altitudine de 482 de metri. A devenit unul dintre cele mai cunoscute obiective ale Apusenilor și, în același timp, un sit important pentru speologie și paleontologie.

De la carieră la galerii amenajate

După descoperire, peștera nu a fost deschisă imediat publicului. Institutul de Speologie „Emil Racoviță” a lucrat împreună cu Muzeul Țării Crișurilor din Oradea la studii complexe, din care au rezultat soluțiile de amenajare și măsurile de protecție. Lucrările au durat cinci ani. Pe 14 iulie 1980, peștera a fost deschisă vizitatorilor, iar de atunci numărul lor a trecut de 200.000 pe an.

Vizita e organizată și azi după acele studii. Publicul circulă pe nivelul superior, pe un traseu amenajat, în timp ce nivelul inferior a rămas pentru cercetători. Peștera stătuse închisă până în 1975, iar primii oameni care au pășit în ea au fost un miner și un grup de pasionați.

Urșii de cavernă

Peștera era adăpost pentru urșii de cavernă acum circa 15.000 de ani. Se crede că, la bătrânețe, ursul de peșteră se retrăgea să moară în același loc ca înaintașii săi, cum fac și alte mamifere mari, de exemplu elefantul african. Așa s-ar explica de ce în mai multe peșteri din România, ca Peștera Bisericuța sau Peștera cu Oase, apar cimitire întregi de urși.

La Chișcău nu au fost găsiți doar urși. Printre fosile s-au identificat și capra neagră, ibexul, leul de peșteră și hiena de peșteră, adică o parte din fauna care trăia în Apuseni într-o epocă în care peisajul arăta cu totul altfel.

Galeria Urșilor, numită și Galeria Oaselor, păstrează urmele acestei istorii. Aici înțelegi cel mai bine de unde vine numele.

Numele altei galerii, Galeria Emil Racoviță, trimite la omul după care se numește și institutul de speologie care a studiat peștera înainte de amenajare. Dacă vii cu copii, spune-le dinainte de oasele de urs de cavernă și de sala luminată cu lumânări.

Pe traseul de vizitare

Peștera are galerii pe două niveluri. Nivelul superior, lung de 488 de metri, poate fi vizitat. Nivelul inferior, de 521 de metri, este închis publicului și rezervat studiilor științifice. Pe traseu treci prin Galeria Urșilor, Galeria Emil Racoviță și Galeria Lumânărilor, apoi prin Sala Lumânărilor, Sala Spaghetelor și Sala Oaselor. Stalactitele și stalagmitele sunt foarte variate, iar formațiunile au primit nume care îți spun ce să cauți.

Printre formațiunile care se remarcă pe parcurs sunt Palatele fermecate, Lacul cu nuferi, Mastodontul și Căsuța Piticilor. În Galeria Urșilor se remarcă Draperiile, iar mai departe urmează Portalul și Pagodele. Numele acestea au fost date după forme, așa că o parte din plăcerea vizitei stă în a le recunoaște singur, înainte să citești plăcuța sau să auzi explicația.

La capăt este Sfatul Bătrânilor, ultima sală, luminată cu lumânări. După galeriile iluminate electric, lumina mică și caldă schimbă complet felul în care vezi piatra.

Aer rece, umed, același tot anul

Temperatura din peșteră rămâne constant în jurul valorii de 10 °C, în orice anotimp, iar umiditatea se menține la 97%. Asta înseamnă că vara intri dintr-o zi caldă într-un aer răcoros, iar iarna intri într-un spațiu mai cald decât afară. O haină subțire e bine-venită oricând.

Umiditatea mare face suprafețele să fie ude. Încălțămintea cu talpă care ține bine pe piatră udă face vizita mult mai comodă decât sandalele.

Cum ajungi la Chișcău

Satul Chișcău se află în comuna Pietroasa, în partea de vest a Munților Apuseni, la poalele Munților Bihorului, pe râul Crăiasa.

Numele vine din maghiarul Kiskoh, „cuptorul mic”, atestat din 1588, când în sat funcționa o topitorie de fier. Drumul pornește de pe DN76, șoseaua dintre Oradea și Deva care trece prin Vașcău; la kilometrul 86, în Sudrigiu, cotești la stânga pe DJ763 și mai ai 14 kilometri de asfalt până în Chișcău, apoi urmezi valea până la peșteră. Se poate ajunge și cu transportul în comun.

La intrare se află un pavilion cu sală de așteptare, casa de bilete, un bar, un mic muzeu speologic și un stand cu suveniruri și obiecte artizanale din zonă. Vizita se face pe traseul stabilit al nivelului superior. Cu peste 200.000 de vizitatori pe an, în zilele aglomerate e posibil să aștepți până intri, iar sala de așteptare din pavilion are exact acest rost.

În apropiere sunt Muzeul Etnografic „Flutur Aurel”, Valea Sighiștelului, biserica de lemn din Brădet, Cheile Galbenei și Platoul Padiș.