Moșii de Florii și Lăzărelul, obiceiurile din Sâmbăta lui Lazăr

Sâmbăta dinaintea Floriilor are în calendarul popular mai multe nume. I se spune Sâmbăta lui Lazăr, după minunea din Evanghelie, Moșii de Florii sau Sâmbăta Morților, după pomenirea care se face în această zi. Este ultima sâmbătă a Postului Mare și deschide săptămâna care duce spre Paști.

Lazăr din Betania

În calendarul bisericesc, ziua amintește de învierea lui Lazăr din Betania, povestită în Evanghelia după Ioan, în capitolul 11. Lazăr murise de patru zile când Iisus l-a chemat din mormânt. A doua zi, Iisus a intrat în Ierusalim, iar mulțimea l-a întâmpinat cu ramuri verzi, eveniment pe care Biserica îl serbează la Florii.

Pentru credincioși, învierea lui Lazăr este o vestire a Învierii de la Paști și a învierii tuturor oamenilor. De aceea ziua a devenit una de pomenire a celor adormiți.

Moșii de Florii

Moșii de Florii sunt ultima zi de pomenire a morților înainte de Paști. La biserică se fac parastase pentru cei plecați, iar femeile coc plăcintele lui Lazăr, pe care le dau de pomană, mai ales celor săraci.

Ziua se leagă strâns de Florii și de ramurile de salcie. În Duminica Floriilor, preotul sfințește mâțișoarele aduse de dimineață la biserică și le împarte credincioșilor, care le duc acasă și le pun la icoane, unde stau tot anul. Pentru că finicii din Evanghelie nu cresc aici, românii folosesc ramuri de salcie. În unele sate, copiii purtau din casă în casă rămurele de salcie sfințite și urau sănătate.

Tradiția a păstrat și câteva interdicții. Femeile nu torceau în Sâmbăta lui Lazăr, ca morții care așteaptă la porțile Raiului să nu se întoarcă pe pământ pe firul tors. În alte locuri, oamenii nu își spălau părul în acea zi, ca să nu încărunțească, așa cum se albesc pomii în floare.

Lăzărelul, colindul fetelor

Lăzărelul este un obicei al fetelor, asemănător colindatului. În Sâmbăta lui Lazăr, o ceată de fete îmbrăcate în costume populare umblă din curte în curte, cântă despre moartea lui Lazăr și joacă o horă în fața gazdelor. În sudul țării, tot fete împodobite cu salcie cântau din poartă în poartă Vaiul, un cântec religios, și primeau ouă.

Datina Lăzărelului este legată de amintirea unui zeu foarte vechi al vegetației, care moare și renaște în fiecare primăvară. Povestea cântată de fete merge în aceeași direcție. Lazăr pleacă sâmbătă dimineață, în ajunul Floriilor, cu oile și caprele, iar pe mama lui o lasă acasă să facă plăcinte. Pentru că animalele nu au ce mânca, se urcă în copaci să culeagă muguri. Grăbit, cu gândul la plăcinte, cade de la înălțime și moare pe loc, prefăcându-se în verdeață.

La Izvoarele, în Tulcea

Unul dintre satele în care Lăzărelul a rămas viu este Izvoarele, în județul Tulcea. Locuitorii satului, urmași ai unor familii venite din Grecia, au nume românești și vorbesc grecește, iar obiceiurile lor amestecă tradiții grecești, românești și bulgărești.

Descrierea cea mai detaliată a obiceiului de aici îi aparține lui Nichita Bonjug, învățător din județul Tulcea, și a fost preluată de Muzeul de Etnografie din Tulcea. Fetele care umblau cu Lăzărelul aveau între 11 și 15 ani. Se așezau în rând după înălțime, iar cea mai înaltă deschidea șirul. Fata care conducea ceata purta o basma, numită mandilis, primită de la o logodnică.

Fetele se îmbrăcau în hainele de mireasă ale mamelor sau ale surorilor mai mari. Purtau mărgele, salbe de aur și flori în păr, iar la mijloc erau încinse cu un cordon de metal sau cu bete. Mergeau dimineața din curte în curte, jucau ținându-se de brâu și își răsuceau șirul în fața gazdei. Cântecul are variante în română, greacă și bulgară.

Gazdele îi dădeau fetei din frunte bani, făină și ouă. La sfârșit, ceata se aduna în casa ei, unde fetele își împărțeau darurile și făceau o masă mare. După o altă descriere a satului, fetele rostogoleau la final o sită, pentru ca vara să fie bogată.

Obiceiul astăzi

Lăzărelul s-a păstrat mai ales în sudul țării, în Muntenia și în Dobrogea, și a devenit tot mai rar. La Izvoarele, fetele cântă și joacă hora în curțile gospodarilor în fiecare an de Sâmbăta Floriilor, în costume tradiționale viu colorate.

Pomenirea morților de Moșii de Florii se face în fiecare an. Data se schimbă în fiecare an, pentru că depinde de data Paștelui: cade mereu cu opt zile înaintea lui.

Calendarul popular are și alte zile în care obiceiul trece prin tot satul. La Rusalii, în satele de pe Someș, este rândul boului înstruțat. Pentru cine ajunge primăvara în nordul Dobrogei, pagina despre regiunea Dobrogea adună locurile din jur, de la Cetatea Ibida până la Delta Dunării.