Transilvania · Sibiu

Biserica de lemn din Poiana Sibiului

Pe peretele dintre naos și pronaos, o pisanie cu litere chirilice păstrează numele împărătesei Maria Tereza, ale a doi episcopi și ale celor patru săteni care au purtat grija bisericii.

Biserică

Regiune
Transilvania
Localitate
Poiana Sibiului
Județ
Sibiu
Categorie
Biserică

Patru nume pe un perete

Pisania spune că „această sfântă și dumnezeiască biserică” s-a făcut „în zilele prea luminatei crăiese Maria Terezia și Iosif al II-lea”, cu binecuvântarea episcopului Dionisie Novacovici, al Budei și al Ardealului, și s-a săvârșit la venirea episcopului Sofronie Kirilovici. Banii au venit de la sat. Grija lucrării au purtat-o protopopul din Poiana, Oprea Picariu, alături de Iacob Simion, Bucur Ban și Stan Mănițiu. Data de la final este 12 mai 1770, iar ultima frază adaugă că biserica a fost zugrăvită de „Simion Zugravu din Craiova” în 1771.

Textul are două straturi de timp. Dionisie Novacovici, care dăduse binecuvântarea, este numit „răposatul”, așa că nu mai trăia când biserica a fost gata. Lucrarea s-a încheiat la venirea lui Sofronie Kirilovici, pe care pisania îl numește „Episcopul uniților din Ardeal”.

Limba textului e cea a vremii. „Crăiasă” înseamnă aici regină, „blagoslovenie” este binecuvântarea, iar anul apare scris „leatu 1770”. Chiar și transcris cu litere latine, textul păstrează ritmul vechilor pisanii, cu fraze lungi și cu cheltuiala satului pomenită alături de numele episcopilor.

Biserica din Deal

În Poiana Sibiului, biserica de lemn este cunoscută ca Biserica din Deal. Are hramul „Adormirea Maicii Domnului” și datează din anul 1766, iar pisania arată că lucrările s-au încheiat în 1770, după patru ani. Construcția și pictura nu au mers împreună: zugravii au venit abia după ce lemnul era pus la locul lui. Din tradiția satului se știe că în apropiere a existat înainte o altă biserică, tot de lemn.

Meșterul care a ridicat-o nu se cunoaște. Biserica este ocrotită ca monument istoric.

Brad, piatră și șindrilă

Construcția este în întregime din lemn de brad. Pereții naosului și ai pronaosului sunt făcuți din grinzi lungi, așezate una peste alta. Temelia este din piatră, iar acoperișul este din șindrilă. În naos și în pronaos, aceleași grinzi au fost acoperite pe dinăuntru cu tencuiala pe care s-a pictat, așa că lemnul gol se vede mai ales din afară.

Forma bisericii este cea de corabie, cu altarul rotunjit și mai mic decât restul clădirii. Înaintea pronaosului se află o tindă, așezată sub clopotniță. Turnul clopotniței este scund: se ridică doar puțin peste acoperișul bisericii, ceea ce îi dă un profil așezat, aproape lipit de pământ.

Stilul este cel bizantin, recunoscut după bolta arcuită ca un leagăn, care acoperă spațiul dinăuntru. Privită din afară, biserica pare simplă: lemn, șindrilă și un turn mic. Ce o face deosebită se vede abia când intri și citești pisania.

Zugravii de la Craiova și Săliște

Pictura a fost făcută de mai mulți zugravi, la date diferite. Simion Zugravul din Craiova a pictat naosul în 1771. Constantin Zugravul a pictat altarul în 1791, iar Vasile Muntean din Săliște, sat din aceeași Mărginime a Sibiului, a pictat iconostasul în 1801. Între prima și ultima intervenție au trecut aproape trei decenii. Pe pereții interiori ai naosului și ai pronaosului s-a aplicat o tencuială de gips. Înainte, la îmbinarea grinzilor au fost lipite fâșii de pânză. Abia peste acest strat a fost executată pictura.

Astăzi, cea mai mare parte a picturii de pe pereți este ștearsă sau deteriorată. Nu te aștepta la scene complete. Mai valoroase decât pereții sunt obiectele: biserica păstrează un patrimoniu mobil de mare valoare, cu obiecte de cult, cărți vechi și icoane pictate pe lemn și pe sticlă.

Satul din Mărginime

Poiana Sibiului este satul de reședință al comunei cu același nume. Se află în partea de vest a județului Sibiu, la poalele de nord-est ale Munților Cindrel, în regiunea numită Mărginimea Sibiului. În germană satul a purtat numele Pojana, Pojan sau Flußau, iar în maghiară Polyán sau Pojána.

În fața Școlii Generale se ridică un obelisc de cinci metri, din beton, marmură și bronz, dezvelit în 1923 în cinstea eroilor satului căzuți în Primul Război Mondial. Pe fațadă scrie „Nu plângeți eroii / ci slăviți-i”. Pe spate sunt înscrise numele a 26 de eroi, iar pe fiecare dintre laturi câte 28.

Din Poiana Sibiului s-au ridicat câțiva oameni cunoscuți. Ioan Branga și Ioan Ghișa au fost deputați în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, în 1918. Eugen Tănase, poet, prozator, traducător și dramaturg, s-a născut aici, iar Maria Badiu a fost interpretă de muzică populară din Mărginimea Sibiului.

Cum ajungi la Biserica din Deal

Poiana Sibiului se află la vest de Sibiu, în partea de nord-est a Munților Cindrel. În sat, întreabă de Biserica din Deal: numele spune deja direcția.

Biserica este lăcaș de cult și nu stă mereu deschisă. Ținuta trebuie să fie potrivită: umeri acoperiți, fără pantaloni scurți.

Pe dinafară, biserica se citește de la temelia de piatră, pe care stau grinzile de brad, până la linia acoperișului de șindrilă, care merge de la tinda de sub clopotniță la altarul rotunjit. De aici vine forma de corabie din descrierile ei.

Întrebări frecvente

Înainte de vizită.

Câteva răspunsuri utile pentru următoarea ta descoperire.

Când a fost construită biserica de lemn din Poiana Sibiului?

Biserica datează din 1766. Pisania de pe peretele dintre naos și pronaos consemnează încheierea lucrărilor la 12 mai 1770, iar pictura naosului a fost făcută în 1771 de Simion Zugravul din Craiova.

Ce hram are biserica?

Biserica are hramul „Adormirea Maicii Domnului”. În sat i se spune Biserica din Deal. Tradiția locului spune că în apropiere a existat înainte o altă biserică, tot din lemn.

Cine a pictat biserica?

Pictura a fost făcută de mai mulți zugravi: Simion Zugravul din Craiova a pictat naosul în 1771, Constantin Zugravul altarul în 1791, iar Vasile Muntean din Săliște iconostasul în 1801. Numele meșterului care a construit biserica nu se cunoaște.

Mai este vizibilă pictura interioară?

Pictura de pe pereții interiori este astăzi aproape în întregime ștearsă sau deteriorată. Biserica păstrează însă un patrimoniu mobil valoros: obiecte de cult, cărți vechi și icoane pe lemn și pe sticlă.