Castelul Bran

La capătul ardelean al pasului

Branul a fost ridicat pentru drum. Stânca pe care stă castelul domină capătul dinspre Ardeal al pasului Rucăr-Bran, un punct-cheie pe drumul istoric dintre Transilvania și Țara Românească, iar în jurul lui s-a discutat secole la rând unde să stea vama.

Castelul Bran (Törzburg sau Terzburg în germană, Törcsvár în maghiară) este un monument istoric și arhitectonic din Culoarul Rucăr-Bran, în Țara Bârsei, în sud-estul Transilvaniei. Se ridică pe o stâncă, pe șoseaua care pornește din vechiul cartier brașovean Bartolomeu și leagă Brașovul de Câmpulung.

Teutonii, sașii și cetatea de piatră

În secolul al XIII-lea, teritoriul Branului ținea de comitatul regal de Alba Iulia. Între 1211 și 1225 a făcut parte din posesiunile Ordinului Cavalerilor Teutoni din Țara Bârsei.

Momentul decisiv vine pe 17 noiembrie 1377. Printr-un document emis la Zvolen, regele Ludovic I al Ungariei le confirma sașilor din districtul Brașovului dreptul de a construi, pe cheltuiala și cu meșterii lor, o cetate nouă de piatră la Bran. Regele promitea și că, dacă Țara Românească ar fi ajuns „în mâinile noastre”, vama s-ar fi mutat de la Rucăr, numit în document Ruffa Arbor, la Bran. Actul mai conține și o formulă curioasă: cetatea urma să fie ridicată „in lapide Tydrici”, pe „stânca lui Tydricus”.

Cuvântul „nouă” a dat mult de gândit. El sugerează că fortificația de piatră a fost precedată de o întăritură de graniță mai veche, probabil din lemn, ridicată de cavalerii teutoni între 1211 și 1225. Numele latinesc din actul din 1377, Tydricus sau Theodericus, corespunde germanului Dietrich, poate numele comandorului teuton care ar fi condus sau chiar construit acea primă cetate. Același nume apare și în numele castelului Dietrichstein, în latină lapis Theoderici, „stânca lui Teoderic”. Legătura nu e dovedită, dar explică de ce istoricii au căutat originea Branului printre cavalerii teutoni.

Între Ungaria și Țara Românească

În 1395, Sigismund de Luxemburg, împărat german și rege al Ungariei, a folosit Branul ca bază pentru o incursiune în Țara Românească. Atunci l-a îndepărtat de pe tron pe Vlad Uzurpatorul, rivalul lui Mircea cel Bătrân.

În 1407, Sigismund i-a dat lui Mircea stăpânirea castelelor Bran (fără domeniul din jur) și Bologa. Branul a rămas sub autoritatea Țării Românești până în 1419. Pentru doisprezece ani, cetatea ridicată de brașoveni a fost astfel în mâna unui domn muntean. În 1427 a trecut de la scaunul Brașovului la Coroana Ungariei, care a finanțat lucrări de fortificare și extindere, iar în 1498 cetatea a fost închiriată din nou brașovenilor.

Cetatea a crescut treptat. Inițial era o construcție militară cu planul unui patrulater neregulat. În 1622, după planurile principelui Gabriel Bethlen, i s-a adăugat turnul de sud, apoi un turn dreptunghiular spre est. Între 1883 și 1886 acoperișul a fost îmbrăcat cu țiglă. Silueta de azi este rezultatul acestor adăugiri succesive, făcute de stăpâni diferiți, nu al unui singur proiect.

Castelul Reginei Maria

Pe 1 decembrie 1920, la inițiativa primarului Karl Ernst Schnell, Consiliul Orășenesc Brașov a donat castelul Reginei Maria a României, în semn de recunoștință pentru rolul ei în Marea Unire. Fortăreața de graniță a devenit astfel locuință a familiei regale și reședință regală oficială, iar între 1920 și 1929 au avut loc cele mai importante lucrări de restaurare.

La moartea reginei, în 1938, castelul a revenit fiicei sale preferate, Principesa Ileana, căsătorită cu arhiducele Anton de Habsburg. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Ileana s-a întors cu familia și a locuit la Bran, unde a înființat un spital pentru victimele războiului.

După 1948, castelul a fost naționalizat. Din 1956 a fost deschis publicului ca muzeu de istorie și artă feudală. A intrat în restaurare în 1987, lucrările s-au încheiat în linii mari în 1993, apoi muzeul a fost redeschis.

Moștenitorii au revendicat castelul în anul 2000. Pe 18 mai 2006, după o perioadă de proceduri juridice, castelul a fost retrocedat moștenitorilor Principesei Ileana: arhiducele Dominic de Habsburg și surorile sale, Maria Magdalena Holzhausen și Elisabeta Sandhofer. Statul l-a mai administrat trei ani, iar înainte de predare colecțiile statului au fost mutate la Vama Medievală. Familia a remobilat castelul cu obiecte din colecția proprie, iar muzeul s-a redeschis oficial pe 1 iunie 2009.

Ce vezi și cum ajungi

Muzeul are patru etaje, cu colecții de mobilier, costume, arme și armuri. În jurul castelului, Domeniul Bran cuprinde Parcul Regal cu cele două lacuri, Casa de ceai, Casa administratorului și Casa Principesa Ileana.

O parte din povestea castelului se vede însă în altă clădire. Din 1 iunie 2018, Muzeul Național Bran funcționează în imobilul de pe strada Aurel Stoian nr. 14, în Bran. Acolo sunt expuse o selecție din colecțiile statului mutate din castel, inclusiv interioarele încăperilor private ale Reginei Maria și ale Regelui Ferdinand. Cine vrea să vadă cum arătau camerele regale trebuie să ajungă și aici.

Castelul este în Bran, pe drumul dintre Brașov și Câmpulung, lângă DN73, în Culoarul Rucăr-Bran. Din Brașov, drumul pornește prin vechiul cartier Bartolomeu. Castelul și Muzeul Național Bran au administrații separate.

Colecțiile statului scoase din castel înainte de retrocedare au trecut mai întâi prin Vama Medievală, clădirea care amintește că Branul a fost, înainte de toate, un loc de trecere și de taxă.