Peștera Ialomiței

O biserică la gura peșterii

Mănăstirea Ialomiței stă chiar la gura peșterii, pe terasa pe care se deschide intrarea.

Peștera Ialomiței, cunoscută și ca Peștera Schitul Ialomiței, Peștera Schitului sau Peștera Ialomicioarei, este una dintre cele mai cunoscute peșteri din România. Se află în Munții Bucegi, pe versantul drept al Cheilor Ialomiței, pe Muntele Bătrâna, la circa 10 kilometri de izvoarele Ialomiței și la aproximativ 1.530 de metri altitudine, iar administrativ ține de comuna Moroeni, din județul Dâmbovița.

Mihnea cel Rău și schitul ars de mai multe ori

Mănăstirea a fost ridicată în secolul al XVI-lea și îl are ctitor pe Mihnea cel Rău, voievod al Țării Românești. De atunci a ars de mai multe ori. Legătura dintre ctitor și peșteră nu s-a pierdut: prima și una dintre cele mai mari încăperi poartă numele de Sala Mihnea Vodă.

Locul a primit, în timp, mai multe nume. Două dintre ele, Peștera Schitului și Peștera Schitul Ialomiței, leagă peștera direct de mănăstirea de la intrare.

Ctitorul nu e un personaj comod. Mihnea, fiu al lui Vlad Țepeș, a domnit în Țara Românească doar între 1508 și 1509. A fost mereu în conflict cu boierii, iar porecla de „cel Rău” i-au dat-o rivalii săi, familia Craioveștilor. Alungat de pe tron cu ajutorul sultanului, s-a refugiat în Transilvania și a fost ucis în 1510 pe treptele bisericii catolice din Sibiu.

Sală după sală, până la Altar

Peștera se desfășoară pe un singur nivel și are în jur de 480 de metri. Aproximativ 400 sunt deschiși turiștilor, până într-un punct numit „la Altar”; mai departe continuă alți circa 80 de metri de galerii și săli. Diferența de nivel pe tot traseul este de 60 de metri, iar prin peșteră curge un pârâu. Structura e mixtă, cu galerii înguste care alternează cu săli largi.

Gura peșterii are forma unei semielipse și se deschide pe o terasă orizontală, la 18 metri deasupra fundului văii. De aici, traseul urmează câteva încăperi cu nume proprii. Ordinea lor contează, pentru că peștera alternează spații foarte înalte cu treceri joase, iar ritmul vizitei se schimbă de la o sală la alta.

Sala Mihnea Vodă. Prima sală are 115 metri lungime, 15 metri lățime și o înălțime care variază între 10 și 25 de metri. Până în 1924, prin ea curgea Râul Peșterii. Astăzi pârâul intră în subteran înainte să ajungă la grotă și se varsă mult mai jos, în Ialomița.

Pasajul. O galerie de 20 de metri, lată între 1 și 8 metri, dar joasă: înălțimea coboară pe alocuri la un metru și jumătate.

Sălile Decebal și Sfânta Maria. Sunt legate între ele și au dimensiuni modeste: lungimi între 10 și 30 de metri și înălțimi între 2 și 10 metri. Sala Decebal are formă de dom, iar din ea pornesc mai multe galerii. La Grota Sfânta Maria ajungi trecând peste un prag de bolovani mari și umezi. Numele vine de la o stalagmită care seamănă cu o statuie a Fecioarei Maria.

Sala Urșilor. Cea mai mare cavitate din peșteră, numită și Sala Mare, are 72 de metri lungime, 35 de metri lățime și 25 de metri înălțime. Până la ea se ajunge printr-o galerie lungă de 40 de metri și prin sala la Răspântie. După galeriile joase dinainte, înălțimea ei de 25 de metri e cel mai puternic contrast de pe tot traseul. Solul ei e bolovănos și lipsit de apă. La descoperire au fost găsite aici numeroase oseminte și chiar schelete întregi de urs de cavernă, unele chiar la suprafață. De aici presupunerea că, acum circa 10.000 de ani, sala a fost una dintre ultimele ascunzători ale acestor animale.

Fundul Peșterii și Galeria Apelor. Din Sala Urșilor se deschide o galerie de doi metri înălțime, numită Fundul Peșterii, care avea odinioară numeroși stâlpi ce legau bolta de podea. Urmează Galeria Apelor, prin care curge pârâul Peșterii, până la Altar. Acolo stalactitele sunt așezate astfel încât amintesc de altarul unei biserici.

Pe traseu mai apare și Sala Hades, una dintre încăperile secundare.

Ce înseamnă vizita în practică

Peștera se poate vizita până la Altar, pe cei aproximativ 400 de metri amenajați. Ea este deschisă tot anul, cu program diferit vara și iarna. Apa care curge prin peșteră poate face anumite porțiuni mai greu de parcurs.

În interior, pârâul și bolovanii umezi fac ca podeaua să fie alunecoasă pe porțiuni, mai ales la pragul de la Grota Sfânta Maria. Încălțămintea cu talpă aderentă e mai importantă decât orice altceva. În Pasaj, unde bolta coboară, oamenii înalți trebuie să se aplece.

Fiindcă peștera și mănăstirea sunt la câțiva pași una de alta, vizita le cuprinde de obicei pe amândouă. Mănăstirea este lăcaș ortodox activ.

Cheile Ialomiței și drumul până sus

Peștera se află în Cheile Ialomiței, în inima Munților Bucegi, pe teritoriul comunei Moroeni din județul Dâmbovița. Este așezată cam la o sută de metri în aval de morena frontală a Ialomiței, adică de grămada de roci lăsată de un ghețar care a coborât odinioară pe vale. Din fundul văii, ultima porțiune până la terasa de la intrare se urcă pe jos.

Traseul de la intrare până la Altar se face dus-întors pe aceeași cale, așa că cei 400 de metri devin, în practică, aproape un kilometru de mers prin subteran.