Cetatea Deva

Un con vulcanic deasupra Mureșului

Dealul are 378 de metri, ține de Munții Poiana Ruscă, în Carpații Occidentali, și se ridică brusc deasupra orașului. Pe aici se intra și se ieșea din Transilvania. La poale, orașul pornește chiar din parc și din jurul palatului Magna Curia, cu clădirile administrative ale Devei strânse aproape de deal.

Locul e mai vechi decât cetatea. Pe deal s-au descoperit urme de locuire din neolitic și din epoca bronzului. Câteva blocuri de piatră cioplită, cu tăieturi în formă de coadă de rândunică, îi fac pe arheologi să bănuiască și rămășițele unei fortificații dacice. În epoca romană, drumul comercial care lega zona de restul imperiului, numit și drumul sării, trecea chiar pe la poalele dealului, iar bazinul Mureșului a cunoscut atunci o mare prosperitate.

Regi, voievozi și Corvini

După invazia tătarilor, regele Béla al IV-lea al Ungariei a construit aici o cetate nouă. Primul document este din 1269: fiul lui, tânărul rege Ștefan, dăruia pământ comitelui Chyl din Câlnic pentru vitejia arătată în lupta purtată sub zidurile Devei. În 1273, sub aceleași ziduri, Petru Csák i-a învins pe cumani, iar regele Ladislau al IV-lea scria despre el că „a luptat bărbătește sub castrul Deva”.

La sfârșitul secolului al XIII-lea cetatea a devenit reședința voievozilor Roland Borșa și Ladislau Kán, de unde își exercitau autoritatea asupra Transilvaniei. Ladislau Kán a organizat aici o curte, pe lângă garnizoana militară. Faptul că au ales-o arată că era puternică și avea destule clădiri pentru o curte. După 1315 a revenit regelui Carol Robert de Anjou. În secolul al XIV-lea, castelanii Devei erau și comiți ai comitatului Hunedoara, iar Deva și satele din jur erau pomenite drept „district militar valah”. Cetatea avea în jurisdicție patru scaune (Deva, Ilia, Șoimuș și moșiile crișene din împrejurimile Bradului), parte din domeniul regal și conduse de cnezi. Localnicii aveau obligații militare și trebuiau să întrețină, să repare și să construiască în cetate.

În 1444 cetatea regală a intrat în posesia lui Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei, cu un domeniu întins: 56 de sate și minele de aur din Munții Apuseni. Tot din vremea lui vine prima mențiune scrisă a târgului Devei, așezarea de la poalele dealului. Corvinii au stăpânit cetatea și domeniul ei până în 1504, când stăpânirea lor asupra Devei s-a încheiat.

Temnița de pe deal

Principele Gabriel Bethlen a construit în cetate un bastion folosit ca închisoare și loc de tortură, iar la baza dealului a ridicat, în stil renascentist, palatul Magna Curia.

Cel mai cunoscut deținut al cetății, cu mult înainte de Bethlen, a fost episcopul Francisc David, predicator protestant și întemeietorul Bisericii Unitariene din Transilvania. Întemnițat pentru erezie, a murit aici pe 15 noiembrie 1579. În aceeași închisoare, generalul Basta a vrut să-i execute pe conducătorii Transilvaniei.

Asedii, refaceri și o explozie

Cetatea a fost întărită în 1580, an în care Török János a câștigat aici o luptă împotriva pașei Kasim. În 1657 a fost ocupată de otomani, iar în 1704, în timpul răscoalei lui Rákóczi, a căzut în mâinile curuților. Din 1713 a început transformarea ei într-o fortificație cu bastioane, întărită din nou între 1717 și 1719 și reînnoită în 1752, deși importanța militară îi scăzuse.

În 1784, cetatea a fost atacată în timpul răscoalei iobagilor din Transilvania, la care au luat parte Horea, Cloșca și Crișan. De atunci nu a mai avut rol militar. Noul proprietar, Pogány Franciska, a golit-o, iar cetatea a căzut repede în ruină. În 1817, împăratul Francisc I și soția lui, aflați în vizită în Transilvania, au fost impresionați de loc și au poruncit refacerea. Lucrările au durat doisprezece ani.

În revoluția din 1848–1849 cetatea era ținută de soldați austrieci, sub comandantul Kudlich. În februarie 1849 au ajuns aici și revoluționarii lui Avram Iancu, ca aliați ai austriecilor. Revoluționarii maghiari au reușit totuși să o ocupe; a fost a treia cetate cucerită de honvezi, după Buda și Arad.

Apoi, pe 13 august 1849, dimineața, a explodat magazia cu praf de pușcă.

Cetatea a fost distrusă în mare parte, iar soldații din garnizoană au murit în explozie. Toată latura de est s-a prăbușit.

Trei incinte pe vârf

Ce vezi sus sunt ruinele a trei incinte, cu forme diferite, care ocupă vârful dealului și o parte din latura de nord. Prima are formă ovoidală. A doua urmează un traseu ovoidal neregulat. A treia are un traseu aproximativ semicircular. Ce a rămas în picioare e ce a supraviețuit exploziei din 1849 și refacerilor de după ea.

Cetatea are și o viață în folclor. Balada populară maghiară despre soția zidarului Kelemen își are locul central chiar aici, la Deva, așa că legenda și ruinele se citesc împreună.

Urcarea și vizita

Cetatea se află chiar deasupra orașului Deva. Liftul înclinat leagă poalele dealului de cetate și scurtează mult urcarea, dar poți urca și pe jos, pornind din zona parcului și a palatului Magna Curia, la baza dealului.

Ia apă cu tine și pantofi comozi, mai ales dacă alegi urcarea pe jos. Pe vreme senină, de sus se vede valea Mureșului, drumul pe care cetatea l-a păzit secole la rând.