Lacul Bâlea

Un hotel ridicat din gheața lacului

În 2006, lângă Lacul Bâlea s-a ridicat primul hotel de gheață din Europa de Est: un iglu cu 16 locuri. De atunci se construiește din nou în fiecare iarnă, între ianuarie și martie, așa că nu este niciodată exact același de la un an la altul. În iarna 2019–2020 nu a mai putut funcționa, pentru că temperaturile au fost mai ridicate decât de obicei.

Lacul însuși este mic. Stă într-un circ glaciar, la 2.034 de metri, în Munții Făgăraș.

Un lac într-o căldare de gheață

Bâlea este un lac glaciar, format într-o căldare săpată de ghețari. Are 360 de metri lungime, o suprafață de 46.508 metri pătrați și o adâncime de 11,35 metri. În 1932, lacul și circa 4,7 hectare din jurul lui au fost declarate rezervație naturală. Astăzi lacul face parte și din rezervația Valea Bâlii, 180 de hectare de pajiști alpine, creste abrupte, grohotișuri și stâncării. Printre plantele ei se numără floarea de colț, bujorul de munte, romanița de munte, bulbucul de munte și clopoțelul, specii ocrotite la nivel european. Florile se privesc, nu se culeg.

Pe peninsula care înaintează în lac dinspre nord-est stă cabana Bâlea Lac. Prima cabană de aici a fost ridicată în 1904 de Societatea Carpatină a Transilvaniei și inaugurată la 29 august 1905: o construcție simplă de piatră, cu o singură cameră. În 1937 i s-a adăugat o clădire de lemn, iar după refacerea din 1948–1949 cabana putea găzdui vara peste 150 de oameni. În 1995 un incendiu puternic a distrus-o complet, iar reconstrucția a început în 2000.

Lângă apă funcționează tot anul două cabane, iar tot aici se află o stație meteorologică și o stație Salvamont. În aceiași munți mai sunt și alte lacuri glaciare: Capra, Podrăgel, Podragu, Avrig, Urlea.

Primii oameni pe creastă

Cea mai veche urcare consemnată în masiv îi aparține doctorului G. Lindner, în jurul anului 1700, în zona Bâlea – Valea Doamnei. Înainte de 1750, căpitanul Jacob Zultner a ajuns și el aici, cu scopuri geografice și pentru trasarea graniței.

Turismul a prins rădăcini mai târziu, odată cu Societatea Carpatină a Transilvaniei (Siebenbürgischer Karpatenverein), înființată la Sibiu în 1880. Membrii ei au construit drumuri de acces în munte, au marcat trasee și au organizat numeroase ascensiuni de vară și de iarnă, multe dintre ele în premieră. În 1975 a fost dată în folosință telecabina, ca să ușureze accesul la cabană și spre traseele de creastă.

Drumul care trece pe lângă lac

Transfăgărășanul a fost construit între 1970 și 1974. Printre motivele scrise în notele proiectului era și „realizarea unui centru turistic montan în zona Lacului Bâlea”. Inaugurarea a avut loc pe 20 septembrie 1974, dar asfaltarea a continuat până în 1980.

Lângă lac, drumul atinge 2.042 de metri, înălțimea maximă a șoselei, al doilea drum alpin ca altitudine din România, după Transalpina. Chiar aici iese tunelul Capra-Bâlea, care trece pe sub creasta Făgărașului, între vârfurile Iezerul Caprei (2.414 m) și Paltinul (2.398 m). Are 887 de metri și este cel mai lung tunel rutier din țară. Pe tot traseul lui, Transfăgărășanul trece peste 830 de podețe și 27 de viaducte, iar pentru construcție au fost dislocate milioane de tone de rocă, cu 6.520 de tone de dinamită.

Spre nord, drumul coboară abrupt, în serpentine, prin căldarea glaciară, pe 13 kilometri. Trece pe lângă cascada Bâlea, o cascadă în trepte de aproximativ 68 de metri, cea mai mare de acest fel din România, aflată la circa 1.230 de metri altitudine. Mai jos ajunge la cabana Bâlea Cascadă, de unde pleacă telecabina.

O zi de aprilie din 1977

Pe 17 aprilie 1977, o avalanșă a ucis 23 de schiori adunați în apropierea lacului. Nouăsprezece dintre ei erau elevi ai Colegiului Național Samuel von Brukenthal din Sibiu. A fost cea mai gravă avalanșă din istoria României. Cei mai mulți dintre morți erau, așadar, adolescenți din același oraș și de la aceeași școală.

Cum ajungi la Bâlea Lac

Ruta depinde de anotimp. Porțiunea montană înaltă a Transfăgărășanului este deschisă doar de la 30 iunie până la 1 noiembrie. Iarna drumul este înzăpezit și nu se deszăpezește, iar căderile de pietre și avalanșele sunt un risc real. Pe versantul nordic, drumul rămâne atunci deschis doar până la cabana Bâlea Cascadă, blocat mai sus cu parapete de beton.

Vara, se urcă cu mașina dinspre Cârțișoara, spre sud, sau dinspre Argeș, spre nord, prin tunelul Capra-Bâlea. În restul anului singura cale comodă este telecabina de la Bâlea Cascadă. Iarna, porțile tunelului se închid; se poate trece pe jos prin cele două uși pietonale doar dacă gurile tunelului nu sunt acoperite de zăpadă.

Programul și tarifele telecabinei se schimbă de la un sezon la altul.

Ia haine groase chiar și în iulie: la două mii de metri, vara nu arată ca în vale.

Un detaliu de istorie a drumului, pentru cine trece prin tunel: printre propunerile inițiale a fost și un tunel de circa 7 kilometri, care ar fi pornit de lângă Bâlea Cascadă, ar fi trecut pe sub căldarea glaciară și pe sub creastă și ar fi ieșit la Piscul Negru, ca drumul să rămână deschis tot anul. Costurile și dificultățile au făcut ca ideea să fie abandonată de la început. Tunelul de azi, mai scurt, a cerut el singur 20 de tone de dinamită.