Lacul Vidraru

Satul de sub apă

Înainte de 1965, pe valea Argeșului, deasupra Căpățânenilor, exista satul Cumpăna. Un drum de pământ și o linie de mocăniță îl legau de Căpățâneni. Apoi barajul s-a închis, apa a urcat, iar Cumpăna a rămas pe fundul lacului. Cabana care îi poartă azi numele a fost mutată odată cu crearea lacului și reconstruită în apropierea vechiului sat. Numele ei amintește de satul acoperit de ape, pe care nu îl mai vede nimeni.

Lacul Vidraru este un lac de acumulare creat pe râul Argeș pentru producția de energie electrică, pentru irigații și pentru prevenirea inundațiilor. Între timp a devenit și un loc de recreere și turism.

Zidul arcuit și apa din spatele lui

Barajul este cel care dă măsura locului. Are 166 de metri înălțime și o formă curbată, iar coronamentul lui, pe care trece drumul, măsoară 307 metri. Leagă munții Pleașa și Vidraru. Când a fost terminat, se situa, după înălțime, pe locul 8 în Europa și pe locul 20 în lume.

Construcția a durat cinci ani și jumătate, din 1960. Cifrele lucrării sunt greu de imaginat: 42 de kilometri de tunel subteran, 1.768.000 de metri cubi de rocă excavată (din care aproximativ un milion sub pământ), 930.000 de metri cubi de beton turnat (din care 400.000 în subteran) și 6.300 de tone de echipament electromecanic.

Hidrocentrala nu se vede. Este amplasată subteran, la 104 metri adâncime, în masivul Cetățuia. Într-un an hidrologic mediu produce în jur de 400 GWh, cu o putere instalată de 220 MW.

Pe malul drept, pe muntele Pleașa, stă statuia „Energia”: Prometeu cu fulgere în mână, simbol al curentului electric care pleacă de aici.

Vidraru se întinde pe 893 de hectare. Are 10,3 kilometri lungime și o lățime maximă de 2,2 kilometri, în zona Valea Lupului – Călugărița, iar circumferința ajunge la 28 de kilometri. Lângă baraj, apa are 155 de metri adâncime. Volumul total este de 465 de milioane de metri cubi, iar nivelul normal al apei stă la 830 de metri deasupra nivelului mării.

Lacul este așezat între Munții Frunții și Masivul Ghițu, la poalele Făgărașului. Îl alimentează râurile Capra și Buda, plus câțiva afluenți direcți, între care Râul Doamnei, Cernatul, Vâlsanul, Topologul, Valea lui Stan și Limpedea. Debitul total adus în lac este de circa 5,5 metri cubi pe secundă.

Transfăgărășanul pe malul lacului

Drumul care face din Vidraru un loc cunoscut este Transfăgărășanul. Venind dinspre Curtea de Argeș, șoseaua urcă valea Argeșului și trece prin fața hidrocentralei din masivul Cetățuia. În apropierea cetății Poenari începe urcușul pe serpentine și viaducte, prin trei tuneluri scurte, până la baraj. Odată trecut barajul, drumul ține malul lacului până la coada acestuia, pe aproape 20 de kilometri, iar apoi urcă pe valea Capra spre golul alpin.

Traseul de azi nu a fost primul plan. Proiectul inițial prevedea ca drumul să ocolească lacul pe malul vestic, mai scurt cu 10 kilometri. Pe acea parte însă zăpada se aduna mult mai abundent, malul fiind mai puțin expus la soare, așa că s-a ales varianta de pe celălalt mal, pe un vechi drum forestier lărgit și consolidat. De aici vine și lipsa unui viaduct care ar fi scurtat simțitor traseul.

Porțiunea montană înaltă, de la barajul Vidraru până la Cârțișoara, a fost construită între 1970 și 1974. Inaugurarea oficială a avut loc pe 20 septembrie 1974, dar asfaltarea și alte lucrări au continuat până în 1980.

Iarna, porțiunea înaltă a Transfăgărășanului se închide. Pe versantul sudic, drumul rămâne însă deschis oficial până la complexul Piscul Negru, dincolo de coada lacului, așa că Vidraru se poate vedea și în sezonul rece.

Prețul lucrărilor

Atât barajul, cât și drumul au fost construite cu eforturi uriașe și cu prețul unor vieți omenești. Pentru Transfăgărășan, bilanțul oficial vorbește de 40 de morți printre soldații și muncitorii care au lucrat la el. Oamenii care au trăit acele lucrări dau cifre mult mai mari; unul dintre martorii vremii spunea, într-un interviu, că „numai la baraj au murit vreo 400 de băieți”. Cele două cifre sunt foarte departe una de alta, iar distanța dintre ele face parte din povestea locului.

Ce faci la Vidraru

Barajul. Drumul trece chiar pe coronament, așa că barajul se vede de aproape fără niciun ocol. De pe el se practică bungee jumping, sportul extrem cu care numele Vidraru a ajuns să fie asociat.

Malul lacului. Pe mal există o suprafață potrivită pentru camping. La câteva sute de metri de baraj se ajunge la un debarcader, de unde se pot face plimbări cu barca.

Statuia Energia. Prometeul de pe muntele Pleașa, pe malul drept, se poate căuta cu privirea de pe baraj. Este unul dintre puținele semne vizibile ale hidrocentralei, care altfel lucrează ascunsă în munte.

Înainte de drum

Accesul se face pe Transfăgărășan, de la Curtea de Argeș spre nord, pe valea Argeșului și prin comuna Arefu. Pe drum, înainte de serpentinele care urcă la baraj, treci pe lângă cetatea Poenari.

Potrivit planului de apărare împotriva dezastrelor al județului Argeș, dacă barajul s-ar rupe, viitura ar ajunge la Pitești în 72 de minute, cu un val de 12 metri.