Lacul Bucura

Apa dintr-o căldare

Lacul Bucura e orientat de la nord spre sud, sub Șaua Bucurei. Căldarea în care stă e o scobitură rotunjită, lăsată în munte de un ghețar care nu mai există.

Retezatul poartă urmele a două mari glaciații, Riss și Würm, iar relieful lui de creste alpine și căldări vine de la ele. Bucura este cea mai mare dintre apele rămase în urma lor. Lacul face parte din Parcul Național Retezat și se află la sud de creasta principală a masivului. Nu se ajunge la el cu mașina.

Unde se întâlnesc cele două Retezaturi

Munții Retezat fac parte din Carpații Meridionali, din grupa Retezat-Godeanu. La nord coboară spre Depresiunea Hațeg, la est spre Depresiunea Petroșani, iar la sud îi mărginește Jiul de Vest. Masivul are două părți. Retezatul Mare, cea mai importantă, este alcătuit mai ales din roci cristaline. Retezatul Mic, în sud, are un relief dezvoltat pe mase mai mari de calcare. Cele două se unesc în apropierea Lacului Bucura, așa că lacul stă chiar în locul unde se schimbă felul muntelui.

Deasupra lui se ridică Vârful Peleaga, de 2.509 metri, cel mai înalt din Retezat. Se poate urca destul de ușor dinspre Poiana Pelegii, trecând pe la Bucura, pe la Curmătura Bucurei și apoi pe custură. Din vârf, lacul se vede în întregime, de sus. Alături se află Vârful Păpușa, de 2.508 metri, cu doar un metru mai jos.

Printre adăposturile din masiv se numără și un refugiu Salvamont care poartă numele Bucurei.

Cifrele lacului

Numerele ajută să înțelegi de ce Bucura are un loc aparte printre lacurile Retezatului.

Suprafața. Lacul acoperă 8,90 hectare. Pentru un lac de munte format într-o căldare, este o întindere neobișnuită.

Forma. Are 550 de metri lungime și o lățime medie de 160 de metri, care urcă la 225 de metri în partea cea mai largă. Perimetrul este de circa 1.390 de metri.

Adâncimea. Cea mai mare adâncime, 15,5 metri, se află în dreptul locului unde intră în lac Izvorul Pelegii. Volumul total al apei este estimat la circa 625.000 de metri cubi.

Izvoarele. Lacul este alimentat de cinci izvoare principale. Apa iese printr-un singur emisar, cu un debit de aproximativ 250 de litri pe secundă, și coboară spre Lacul Lia.

Peștii din Bucura sunt autohtoni. În lac nu s-au făcut populări artificiale, ceea ce înseamnă că ce înoată acolo a ajuns pe căi naturale.

Bucura, Lia și celelalte lacuri

Bucura și Lia sunt legate de același fir de apă. Emisarul Bucurei curge spre Lia, iar traseul de urcare trece pe lângă Lia înainte de a ajunge la Bucura. Cine urcă merge, practic, în sens invers apei: pe valea Lăpușnicului Mare, pe la Gura Bucurii, apoi pe lângă Lia, până la lacul care stă cel mai sus pe acest fir.

Bucura nu e singură. În Parcul Național Retezat sunt peste 80 de lacuri glaciare. Dintre lacurile masivului, 40 sunt mari și mijlocii și 18 mărunte, toate permanente. Printre cele mai căutate de drumeți se numără Ana, Lia, Peleaga, Florica, Viorica, Zănoaga Mare, Tăul Agățat, Galeșul, Pietrele și Tăurile Custurii. Bucura este cea mai mare dintre ele.

Drumul până la lac

Accesul pornește de pe șoseaua care leagă Hațegul de Caransebeș, din dreptul localității Cârnești. De acolo, un drum asfaltat urcă prin Clopotiva, Grebla și Gura Zlata până la Gura Apei. Urmează un drum forestier care se oprește la Drăcșanu.

De la Drăcșanu înainte se merge pe jos. Poteca trece pe lângă cascada Fetele Voilesei și urmează valea Lăpușnicului Mare până la Gura Bucurii. De acolo urci pe lângă Lacul Lia și ajungi la Bucura. Tura cere o zi întreagă și un start devreme. Altitudinea de peste 2.000 de metri înseamnă că vremea de la lac poate fi alta decât cea din vale, iar un strat cald și o haină de ploaie în rucsac sunt alegerea prudentă.

Un lac într-un parc național

Parcul Național Retezat a fost înființat în 1935, la inițiativa profesorului Alexandru Borza, fondatorul Grădinii Botanice din Cluj, și a savantului Emil Racoviță. Din 1979 este recunoscut ca rezervație a biosferei. Are 38.138 de hectare, douăzeci de vârfuri de peste 2.000 de metri și, din 1999, o administrație proprie. În interiorul lui se află și rezervația științifică Gemenele, de 1.630 de hectare.

Parcul adăpostește aproape 1.190 de specii de plante superioare și 130 de plante rare sau vulnerabile, dar și 50 de specii de mamifere și 168 de specii de păsări. Din 2007 este propus și ca sit Natura 2000. Printre animale se numără capra neagră, ursul, lupul și râsul, iar dintre păsări, acvila de munte și cocoșul de munte. Printre plante apar floarea-de-colț, ghințura galbenă și bujorul de munte.

Presiunea turiștilor este ridicată, mai ales în sezonul cald. Printre amenințările notate pentru parc sunt campatul în locuri neamenajate, gunoaiele, zgomotul și pescuitul. Pentru un lac cu o populație de pești niciodată completată artificial, contează. Ce aduci, iei înapoi cu tine.

Lia stă mai jos pe același fir. Cele două lacuri, unul după altul, arată cum apa coboară treaptă cu treaptă din căldarea Bucurei spre văile de dedesubt.