Ulpia Traiana Sarmizegetusa

Capitala de pe câmpie

Vechea capitală a dacilor stătea sus, în Munții Orăștiei, la circa 1.200 de metri. Cea romană a fost așezată jos, în bazinul Hațegului, la 531 de metri. Alegerea locului a ținut de avantaje strategice și economice. Munții Retezat la sud și Munții Poiana Ruscă la nord erau bariere naturale greu de trecut pentru un eventual atacator.

Numele complet era Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. Ruinele sunt astăzi un complex arheologic în localitatea Sarmizegetusa din județul Hunedoara, iar o mare parte din orașul antic stă încă sub pământ, nesăpată.

De la tabără militară la metropolă

Romanii se loviseră greu de daci la Tapae, trecătoarea dintre Banat și Transilvania care azi se numește Porțile de Fier ale Transilvaniei. Ca să evite o nouă luptă acolo, au instalat, la sfârșitul campaniei din 101–102, o garnizoană în Câmpia Hațegului. După victoria din 106, pe locul taberei a fost construit un oraș mare, capitala noii provincii.

Orașul a fost întemeiat între 108 și 110, din porunca împăratului Traian, de guvernatorul Decimus Terentius Scaurianus, prin așezarea veteranilor. Sub Hadrian i s-a adăugat numele Sarmizegetusa, iar Alexandru Sever i-a dat titlul de metropolis și a instituit aici Concilium III Daciarum, adunarea celor trei Dacii.

Istoria orașului se citește în inscripțiile lui. După răscoala sarmaților din 117–118, înăbușită de Quintus Marcius Turbo, trimis de Hadrian, conducerea orașului i-a ridicat împăratului un monument în 118, iar lui Turbo o inscripție de mulțumire în 119. Pe la 172, o altă inscripție îi mulțumea lui Marcus Aurelius că salvase capitala de un dublu pericol, invazia și răscoala, după ce atacatorii care pătrunseseră în provincie din 166 pustiiseră regiunea aurului și se îndreptau spre capitală. Caracalla, prezent în Dacia în 213, a primit trei inscripții. Decius a primit o statuie de bronz pentru că apărase Dacia de goți și carpi.

Criza imperiului s-a simțit și aici. Sub Gallienus a scăzut circulația monetară, iar împăratul Aurelian a hotărât retragerea armatei și a funcționarilor peste Dunăre. Orașul a continuat să trăiască, cu o populație mai mică, ce locuia în palatele părăsite și se adăpostea în amfiteatru, transformat în fortăreață. Viața lui s-a stins probabil odată cu năvălirea hunilor și cu haosul de după moartea lui Attila.

Zidurile și străzile orașului

Orașul avea forma obișnuită la romani: un patrulater cu colțurile rotunjite, lung de 600 de metri și lat de 540, pe o suprafață de 32,4 hectare. Zidul, din blocuri de piatră cioplită legate cu mortar, avea 4–5 metri înălțime, creneluri și câte o poartă pe fiecare latură. Două străzi principale legau porțile opuse, iar la întretăierea lor se afla forul.

În interior erau clădirile administrative și religioase. În afara zidurilor erau case și gospodării, unele temple, construcții publice și private, precum și cimitirele. Prin oraș trecea drumul imperial care venea de la Dunăre și ajungea până la Porolissum, la nordul provinciei.

Clădirile erau făcute întâi provizoriu, din lemn, apoi refăcute din piatră. Constructorii au folosit piatră locală de râu și de stâncă, marmură, cărămidă și țiglă.

Ce vezi pe teren

Amfiteatrul. Este cel mai impunător edificiu al complexului, construit în prima jumătate a secolului al II-lea. Aici aveau loc lupte de gladiatori, încleștări între oameni și animale sălbatice, reprezentații de teatru și declamații. Avea loc pentru circa 5.000 de oameni. Băncile de piatră de lângă arenă erau pentru persoanele importante, cele de lemn de sus pentru spectatorii de rând, iar o bancă păstrată în muzeu arată prin inscripție că demnitarii aveau locuri rezervate. În camera subterană din mijloc s-a găsit o placă de marmură dedicată zeiței Nemesis de C. Valerius Maximus, furnizor de animale.

Templul zeiței Nemesis. Era aproape de amfiteatru, pentru că zeița era venerată de gladiatori. Muzeul păstrează capiteluri și plăci cu reliefuri, iar pe una apare zeița cu balanța, grifonul și roata.

Palatul Augustalilor. Lângă for, cu o intrare spre el, era sediul augustalilor, o corporație influentă de cetățeni înstăriți care organiza serbări, între care cea de la 3 ianuarie, închinată împăratului. Clădirea închidea o curte centrală, împărțită în două de un zid, cu câte o bazilică la vest și la est și cu altarul împăratului pe un soclu în mijloc. Obiectele de preț stăteau într-o încăpere subterană cu ușă de siguranță.

Pe lângă acestea, complexul cuprinde forul lui Traian (forum vetus) și Forum novum, Capitoliul, Templul Mare, temple ale lui Liber Pater, Mithra, Silvanus, ale zeilor Domnus și Domna și ale zeilor palmireni, un sanctuar al lui Aesculapius și Hygia, horreumul, sediul procuratorului financiar al Daciei Apulensis, insulele de locuințe de la vest de foruri și necropola de est.

Vizita și muzeul

Ruinele se află în localitatea Sarmizegetusa, în bazinul Hațegului. În apropiere este Muzeul de Arheologie Sarmizegetusa, fondat în 1924, unde ajung obiectele găsite la săpături, de la inscripții la piesele din templul lui Nemesis.

Situl e întins și în mare parte sub cer liber, așa că o zi senină îl face mai ușor de parcurs, iar de la amfiteatru, care dă măsura orașului, drumul continuă spre for.

Orașul nu stătea singur în vale. Teritoriul metropolei se întindea de la Tibiscum la Micia și până la intrarea Jiului în defileu, apărat de castrele Tibiscum, Voislova, Micia și Bumbești.