Castelul Nopcsa din Săcel

Un domeniu luat pentru datorii

Timp de mai multe decenii, domeniul din Săcel fusese al familiei Naláczy. Potrivit tradiției orale, aceasta ajunsese să datoreze atât de mult familiei Nopcsa din Silvașu de Sus, încât baronul Nopcsa László, poreclit „Fatia Negra”, adică „Față neagră”, a pus sechestru pe domeniu în contul datoriei.

În 1872, administrarea a trecut la fiul mai mic al baronului, Elek. El a reconstruit castelul, s-a mutat aici și a condus domeniul ca pe o fermă modernă. Elek a fost primul care a adus o mașină de treierat în județul Hunedoara.

Elek, cunoscut și ca Alexis, nu era un moșier oarecare. Născut în anul revoluției de la 1848, urmase Academia Militară Tereziană și ajunsese ofițer în Mexic, în garda de husari a împăratului Maximilian I. După executarea împăratului, în 1867, a renunțat la cariera militară și s-a întors în Transilvania. În 1876 s-a căsătorit cu contesa Matilda Zelenski de la Arad. Mai târziu s-a mutat la Budapesta, unde a devenit director adjunct al Teatrului Național.

Casa pe care a ridicat-o la Săcel este cea care se vede și astăzi.

Turnul, frontonul și bastionul

Castelul are două niveluri și un plan alungit. Pe fațada de vest se ridică un fronton zimțat, iar într-un colț stă un turn impozant, dreptunghiular, încununat cu creneluri. Spre est, un turnuleț octogonal echilibrează silueta. Fațada principală este scoasă în relief de un rezalit central în formă de bastion, care îi dă clădirii un aer de mică fortăreață.

Clădirea este o reședință nobiliară de la sfârșitul secolului al XIX-lea, construită cu elementele de castel pe care le cerea gustul vremii. Clădirea figurează pe lista monumentelor istorice din județul Hunedoara.

Baronul care a explicat dinozaurii pitici

Primul fiu al lui Elek a fost Franz, sau Ferenc, Nopcsa, născut la Deva în 1877. Avea 18 ani când a găsit primele oase de dinozaur la Sânpetru, tot în Țara Hațegului. La 22 de ani a publicat prima lucrare de paleontologie, în care a numit o specie nouă.

Franz Nopcsa a fost unul dintre cei mai productivi oameni de știință ai începutului de secol XX. A propus teoria nanismului insular ca explicație pentru dinozaurii pitici din Țara Hațegului și a avansat idei care au anticipat cercetarea de mai târziu: originea păsărilor din dinozauri, deosebirile dintre sexe la dinozauri, comportamentele lor sociale. Este socotit unul dintre fondatorii paleobiologiei, pe care el o numea paleo-fiziologie. A publicat peste o sută de lucrări de paleontologie și paleobiologie.

Interesele lui nu s-au oprit la fosile. A făcut primele studii sistematice ale geologiei Țării Hațegului și ale Albaniei de Nord, a publicat prima hartă geologică a Albaniei, a vorbit fluent albaneza și alte opt limbi și a devenit unul dintre întemeietorii albanologiei. Era și un fotograf priceput; unele dintre fotografiile lui au circulat ca vederi. Se spune că la 36 de ani a fost foarte aproape de a deveni rege al Albaniei.

În Primul Război Mondial a comandat voluntari albanezi ca locotenent de husari și a lucrat ca spion, deghizat în cioban, în zona Munților Retezat.

Sfârșitul unei familii

După război, Franz a fost declarat inamic al statului român și a trebuit să părăsească domeniul de la Săcel. Domeniile din Transilvania i-au fost confiscate, iar lipsurile l-au împins să-și vândă colecția de fosile către British Museum. În 1920 a primit grațierea din partea regelui Ferdinand I și invitația de a lucra pentru Institutul Geologic al României. Autoritățile i-au permis să folosească din nou castelul.

În toamna lui 1920, Franz s-a întors la Săcel. Întoarcerea s-a încheiat prost: în urma unei altercații cu țăranii din sat a fost rănit grav, cu o fractură craniană, și a trebuit să plece la Sântămărie Orlea pentru îngrijiri. Rănile i-au lăsat urme pentru tot restul vieții. Între 1925 și 1928 a condus Institutul Geologic din Budapesta. În 1933, la Viena, cuprins de o depresie severă, și-a ucis prietenul și secretarul, Baiazid Doda, și apoi s-a sinucis.

Familia avea deja o istorie lungă în Transilvania. Bunicul lui Franz, Ladislau Nopcsa (1794–1884), fusese desemnat de Adunarea Națională de la Blaj din 1848 vicepreședinte al delegației care urma să ducă la Curtea de la Viena doleanțele românilor transilvăneni; drept represalii, castelul lui de la Zam a fost devastat și incendiat.

Franz Nopcsa a fost ultimul bărbat al familiei. Sora lui, Ilona, se căsătorise în 1908 cu contele Albert Pallavicini și se mutase în Italia. Moștenitorii nu au cerut niciodată restituirea castelului.

Vizita la Săcel

Ani de zile, castelul a stat închis. Bucăți din tavan și din fațadă căzuseră deja, iar Consiliul Județean Hunedoara, proprietarul clădirii, a interzis accesul ca să evite accidentele. În toamna lui 2019 au început lucrările de renovare: tencuirea fațadei, refacerea planșeelor, a acoperișului și a tencuielilor interioare. Castelul a fost renovat complet și deschis pentru vizitare la 1 septembrie 2025.

Săcelul se află în sudul județului Hunedoara, lângă DN68, în Țara Hațegului. Castelul este în sat și se ajunge la el pe jos de la drumul principal.

Satul Sânpetru, unde Franz a găsit primele oase de dinozaur, se află tot în Țara Hațegului. Turnul de colț crenelat e partea cea mai ușor de recunoscut din fotografiile vechi ale casei.