Castelul Kendeffy din Sântămăria-Orlea

O inscripție pentru străini

Pe fațada principală stă o placă barocă lucrată de sculptorul clujean József Hoffmayer. Pe ea se mai văd urmele blazoanelor familiilor Kendeffy și Bethlen și un text lung, în latină, adresat direct celui care sosește. Textul îl numește și pe cel care a ridicat clădirea, cu ajutorul lui Dumnezeu: Elek Kendeffy, conte de Râu de Mori și consilier intim al Curții imperiale și al Marelui Principat al Transilvaniei, împreună cu soția lui, contesa Krisztina Bethlen, și cu copiii lor, în anul 1782.

Placa este cel mai spectaculos element al fațadei.

De la cnezii Cândea la conții Kendeffy

Familia Kendeffy, Cândea în română, este o veche familie de cnezi din Țara Hațegului. Cel mai vechi membru atestat este Nicolae Cândea, care a trăit în jurul anului 1300, la Râu de Mori, al cărui nume maghiar, Malomvíz, avea să devină titlul familiei. Fiul lui, Mihail, a fost executat în 1356 din porunca voievodului Transilvaniei, Andrei Lackfi. Unii autori leagă originea familiei de Kond, unul dintre cei șapte conducători ai maghiarilor, iar alte surse vorbesc de o origine cumană.

Țara Hațegului a fost organizată mult timp în cnezate, iar istoricul Radu Popa a identificat aici 11 „mari cnezate”. Ținutul și-a păstrat o anumită autonomie aproape tot Evul Mediu, cu adunări cneziale care judecau pricini până în secolele XIV–XV. Ca alte familii de cnezi hațegani, de pildă Kenderessy (Cândreș), Cândeștii au urcat în aristocrația Ungariei și a Transilvaniei prin trecerea la catolicism și maghiarizare. În secolul al XIV-lea au dobândit privilegii nobiliare, iar în 1462 Matei Corvin a acordat asemenea privilegii fraților Kendeffy. La mijlocul secolului al XV-lea au intrat în posesia satului Sântămăria-Orlea. În secolul al XVIII-lea, familia avea trei castele.

Elek Kendeffy (1740–1783), constructorul de la Sântămăria-Orlea, a fost comite suprem al comitatului Hunedoara și apoi consilier al guberniului Transilvaniei. La 17 mai 1762, Maria Terezia i-a acordat lui și urmașilor titlul de conte. Nepotul lui, Ádám Kendeffy, a fost un politician liberal popular. Cu el, în 1834, ramura comitală s-a stins pe linie bărbătească. Fiica lui, Katinka, s-a căsătorit în 1856, la Paris, cu Gyula Andrássy, viitor prim-ministru al Ungariei. Katinka a devenit mai târziu mareșală a curții reginei Ungariei și prietenă apropiată a împărătesei Elisabeta.

Două epoci într-o singură clădire

Castelul a fost ridicat pe locul unui conac mai vechi și a primit în 1782 înfățișarea pe care descrierile Țării Hațegului o numesc rococo clasic. La începutul secolului al XIX-lea a fost extins și a primit un manej. În a doua jumătate a aceluiași secol, Árpád Kendeffy l-a refăcut în stil neogotic. Lucrarea a fost condusă de arhitectul József Schulz, alături de restauratorul și decoratorul Ferenc Storno.

Clădirea are plan dreptunghiular și e formată din trei corpuri. Cel mai impunător este turnul monumental, care domină ansamblul.

Turnul. Este primul lucru care atrage privirea și cel care dă clădirii aerul de castel.

Placa din 1782. Latina ei e greu de urmărit, dar numele ALEXIUS KENDEFI și CHRISTINA BETHLENIA se citesc ușor.

Parcul. Tot Árpád Kendeffy a vrut, după moda secolului al XIX-lea, un parc englez în jurul castelului. L-a amenajat peisagistul Wilhelm Klensky, cu o mare varietate de arbori, între care și specii rare.

Biserica de lângă castel

La mică distanță de castel, pe un platou de la marginea satului, se ridică biserica astăzi reformată, una dintre cele mai vechi din spațiul românesc. A fost construită spre sfârșitul secolului al XIII-lea, din piatră brută, în stilul de trecere de la romanic la gotic, cu o navă tăvănită, un altar dreptunghiular boltit pe ogive și un turn pătrat cu cinci niveluri pe fațada de vest. Pe peretele sudic, o inscripție latină spune că biserica a fost închinată Fecioarei în 1311. Pictura din naos, din același an, este socotită cel mai vechi ansamblu pictural păstrat din țară.

Legătura cu familia castelului este dublă. Pictura din altar, mai târzie, a fost plătită cel mai probabil de Cândeștii din Râu de Mori, după ce au primit satul. Iar primele fragmente de frescă au fost scoase de sub var în 1869 de același Ferenc Storno care a lucrat la decorul neogotic al castelului.

După naționalizare

Castelul a fost naționalizat de comuniști în a doua jumătate a anilor 1940. În anii 1960, parcul găzduia tabere de vară. În anii 1980, clădirea a fost preluată de administrația județeană Hunedoara și transformată în hotel. Astăzi este monument istoric, înscris pe lista monumentelor din județul Hunedoara.

Drumul spre Sântămăria-Orlea

Satul Sântămăria-Orlea este reședința comunei cu același nume și se află la sud-est de orașul Hațeg, în Țara Hațegului, județul Hunedoara. Drumul național DN66 trece prin apropiere. Satul apare în documente din 1315, iar o mențiune din 1331 îl numește „villa Sancte Marie”.

Pe lângă castel și biserică, în comună se află Cetatea regală a Hațegului, la Subcetate, castelul familiei Nopcsa de la Săcel și rezervația naturală cu fosile de dinozauri de la Sânpetru, parte a Geoparcului Dinozaurilor „Țara Hațegului”. Țara Hațegului a devenit cunoscută în lume pentru dinozaurii pitici care trăiau aici în Cretacic, pe când zona era o insulă.