Mănăstirea Hurezi

Un jurământ deasupra ușii

Pisania de deasupra intrării în biserica mare începe cu un legământ. Constantin Brâncoveanu promite că nu va intra în casa lui, nu se va urca în pat și nu va da somn ochilor „până nu voi afla loc Domnului și sălaș Dumnezeului lui Iacob”. În însemnările lui, păstrate în biblioteca mănăstirii, domnitorul notează că „într-al doilea an al domniei noastre pus-am temelie și am început a zidi mănăstire”.

Hurezi a devenit cea mai de seamă ctitorie a lui și cel mai mare ansamblu monastic din România. A fost gândit și ca loc de veci: în biserica principală există un mormânt pregătit pentru domnitor. Brâncoveanu a fost însă înmormântat la biserica Sfântul Gheorghe din București, așa că mormântul de la Hurezi nu a fost folosit niciodată.

Din 1690, sub ochii unui văr

Construcția a început în 1690. Supravegherea a fost dată lui Pârvu Cantacuzino, vărul primar al domnitorului, iar după moartea acestuia, în 1691, sarcina a trecut la fostul mare armaș Cernica Știrbei. Bolțile bisericii mari au fost gata în iunie 1692, iar imediat după aceea au început lucrările de pictură. Domnitorul a consemnat și momentul sfințirii: a sosit la Hurezi miercuri, 6 septembrie, iar vineri, 8 septembrie 1693, a târnosit biserica.

Ansamblul întreg a fost terminat abia în toamna lui 1697. Pe 25 aprilie 1695, printr-un hrisov, Brâncoveanu a înzestrat mănăstirea cu moșii în Vâlcea, Dolj, Mehedinți și Ilfov.

Locul nu era ales la întâmplare. Satul Hurezi, astăzi Romanii de Jos, se afla în domeniul familiei Brâncoveanu încă dinainte ca ctitorul să urce pe tron. În apropiere exista deja un schit, al cărui ctitor a rămas necunoscut. Potrivit tradiției, liniștea văii era tulburată doar de strigătul huhurezilor, păsările care au dat numele locului.

Biserica mare și pridvorul ei

Biserica principală, cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena, are plan trilobat. Ea pornește de la modelul Bisericii episcopale de la Curtea de Argeș, dar îl face mai zvelt și îi adaugă pridvorul tipic stilului brâncovenesc, cu arcade sprijinite pe zece coloane de piatră sculptate cu ornamente de Renaștere târzie.

Nicolae Iorga a scris despre acest pridvor „pe stâlpi lucrați cu o mare bogăție de podoabe” și despre „flori de piatră” în jurul ușii mari și al ferestrelor. Ancadramentul ușii este din marmură sculptată, iar pisania poartă stema Țării Românești alături de cea a familiei Cantacuzino. Fațadele sunt împărțite în panouri dreptunghiulare și firide decorate cu cercuri.

Pictura. Pereții interiori au fost pictați între 1692 și 1694 de meșterii greci Constantinos și Ioan, împreună cu zugravii români Andrei, Stan, Neagoe și Ioachim. Lucrarea s-a încheiat la 30 septembrie 1694.

Galeria de portrete. În pronaos, pe lângă scenele religioase, se înșiră chipurile Brâncovenilor, Basarabilor și Cantacuzinilor. Ciclul începe cu Datco din Brâncoveni, boier de la începutul secolului al XVI-lea, continuă cu Basarab al III-lea cel Bătrân și postelnicul Constantin Cantacuzino și se încheie cu tabloul votiv al familiei Brâncoveanu de atunci.

Catapeteasma. E din lemn de tei sculptat și poleit, dăruită, ca și candelele de argint, de Doamna Maria Brâncoveanu.

Biserica a trecut prin reparații și restaurări în 1827, 1872, 1907–1912 și 1954–1964.

Patru biserici pe o singură axă

Ce face Hurezi diferit este unitatea întregului. Pe axa est-vest sunt aliniate patru lăcașuri, ridicate în etape diferite de ctitori diferiți. Bolnița cu hramul Adormirea Maicii Domnului a fost ctitorită de Doamna Maria în 1696 și pictată de Preda, Nicolae și Ianache. Schitul Sfinții Apostoli a fost ridicat în 1698 de starețul Ioan Arhimandritul și pictat în 1700 de ierodiaconul Iosif și de Ion. Schitul Sfântul Ștefan, numit după fiul cel mare al domnitorului, datează din 1703.

Incinta principală este dreptunghiulară. La nord se întinde corpul etajat al chiliilor, cu fațada ritmată de un șir de arcade. La sud stă reședința domnească, cu turnul-clopotniță și o sală de sfat impunătoare, iar pe latura de vest se află trapeza, cu paraclisul deasupra.

Brâncoveanu a făcut din Hurezi și un centru cultural. Biblioteca înființată de el, cunoscută drept Biblioteca lui Constantin Brâncoveanu, numără astăzi aproximativ 4.000 de volume. Catalogul din 1791 consemna 382 de cărți tipărite și 46 de manuscrise, dintre care 115 volume în limba română. Printre ele erau Odiseea tipărită la Basel în 1541 și tragediile lui Euripide, tot de la Basel, din 1551. Deasupra ușii, o inscripție din 1708 o numește „bibliotecă de hrană dorită sufletească”.

La Hurezi au lucrat și cărturari. Arhimandritul Ioan din Câmpulung a copiat pe la 1700 cartea populară „Varlaam și Ioasaf”, Rafail a transcris „Halima” în 1783, iar Dionisie Eclesiarhul a pus în circulație o ediție în trei volume a culegerii „O mie și una de nopți”.

Spre Romanii de Jos

Mănăstirea se află în satul Romanii de Jos, pe valea râului cu același nume, sub munții Căpățânii, în județul Vâlcea. Punctul de plecare este orașul Horezu, aflat peste deal; din el, un drum scurt duce până la poarta incintei.

Hurezi este o mănăstire activă, înscrisă în patrimoniul mondial UNESCO și monument istoric. În biserica mare, fotografiatul poate fi restricționat.

Cele două steme puse una lângă alta în pisanie, a Țării Românești și a familiei Cantacuzino, au corespondent în pronaos: aceleași două neamuri apar în șirul de portrete de pe pereți.