Locuri de vizitat în Oltenia: Brâncuși, mănăstiri, peșteri și Parâng

În septembrie 1944, aproape 190 de tone de aur ale Băncii Naționale au fost urcate la Tismana și ascunse într-o grotă de lângă mănăstire. Nordul Olteniei, strâns între munți și dealuri, a fost și în vechime un loc ferit: migratorii au trecut mai ales prin câmpia din sud, iar mănăstirile s-au ridicat la marginea muntelui.

Între Olt, Dunăre și Parâng

Oltenia are granițe pe care le poți urmări pe hartă cu degetul. La est, Oltul. La sud și la vest, Dunărea. La nord, Carpații Meridionali, cu Parângul și masivul Retezat-Godeanu. Jiul o taie de la nord la sud în două jumătăți aproape egale, iar relieful uneia pare să se oglindească în cealaltă.

Sub munți se întinde o fâșie de dealuri și depresiuni: Novaci, Tismana, Târgu Jiu. Mai jos urmează Podișul Getic, apoi Câmpia Olteniei, cel mai vestic sector al Câmpiei Române. În nord-vest, Podișul Mehedinți coboară spre depresiunea Severinului. Clima este temperat-continentală, cu influențe mediteraneene.

Pentru cine planifică, contează mai ales nordul. Acolo, între Valea Oltului și Valea Jiului, se adună cele mai multe locuri de vizitat în Oltenia: mănăstiri vechi, peșteri, un drum de creastă și un ansamblu de sculptură.

Romani pe Dunăre, bani la Craiova

Înainte de romani, pe aceste locuri trăiau triburi geto-dace care și-au lăsat numele în cele ale cetăților: pelii la Pelendava, sucii la Sucidava, burii la Buridava. Din 101 până în 271, regiunea a fost provincie romană, iar Drobeta a ajuns primul centru urban al Olteniei romane, declarat municipium în 121. Legătura cu imperiul a continuat și după retragerea aureliană: Constantin cel Mare a construit un pod peste Dunăre la Corabia, iar pilonul capului de pod se vede și azi pe malul românesc.

Sudul regiunii are deci alt fel de locuri de vizitat în Oltenia decât nordul: urme romane, nu mănăstiri. La Drobeta, Traian așezase coloniști, cohorte auxiliare din Hispania, chiar înainte de a construi podul peste Dunăre, iar orașul a ajuns în 193 colonia, cu temple, bazilici, un teatru, un forum și un port. Sucidava, Romula și Pelendava sunt alte situri daco-romane. La Pelendava, o parte din zidurile castrului a devenit piatră și cărămidă pentru mănăstirea Coșuna, ridicată chiar alături, cum scrie în pisania ei.

În Evul Mediu, Oltenia a fost parte a Țării Românești, dar cu o notă proprie. O administra un ban, prin Marea Bănie de Craiova, de unde și numele de Banatul Craiovei. Familia Craioveștilor a dat domnitori începând cu secolul al XVI-lea.

Între 1718 și 1739, regiunea a stat sub Habsburgi, care au numit-o „Valahia Mică”. Din acei ani rămân primele hărți topografice și drumul săpat cu explozibil între Călimănești și Cozia. Tot atunci, haiducia a atins proporții nemaiîntâlnite, iar în deceniile următoare haiduci ca Iancu Jianu făceau legea în jurul Craiovei.

Mănăstiri de la Mircea cel Bătrân la Brâncoveanu

Pe Valea Oltului, la Călimănești, Mănăstirea Cozia este ctitoria lui Mircea cel Bătrân, construită în anii 1387–1391. Fațadele ei, cu benzi alternante de piatră și cărămidă și rozete de piatră, vin din școala Morava din Serbia; domnitorul a adus meșteri sârbi. Osemintele lui au fost reînhumate aici în 1938.

La vest de Târgu Jiu, pe o stâncă a muntelui Stârmina, deasupra râului cu același nume, Mănăstirea Tismana trece drept cea mai veche mănăstire a Țării Românești. Sfințirea bisericii a avut loc în 1378, ctitor fiind Cuviosul Nicodim, cu sprijinul lui Radu I și al fiilor săi. Din stânca de lângă ea, apa cade în cascadă spre râu.

Între cele două, Mănăstirea Hurezi arată un alt secol. Constantin Brâncoveanu a ridicat-o între 1690 și 1693, cu pridvorul pe zece coloane și portretele familiei în pronaos. Și-a pregătit aici mormântul, dar a fost îngropat la București, așa că lespedea de la Hurezi a rămas goală.

Peșteri, creste și o coloană

La poalele Parângului se deschid două peșteri vizitabile. Peștera Muierilor, de la Baia de Fier, a fost prima peșteră electrificată din România; aici s-a găsit craniul unei femei datat la circa 34.000 de ani. Peștera Polovragi, în Cheile Oltețului, are peste 10 kilometri de galerii cartate, din care 800 de metri sunt vizitabili. Potrivit unei credințe locale, aici ar fi locuit Zalmoxe.

Deasupra lor, Transalpina pornește din Novaci și urcă pe creasta Parângului până la 2.145 de metri, în Pasul Urdele. Regele Carol al II-lea a parcurs-o chiar el la volan la inaugurarea din 1939, iar drumul a primit atunci numele de Drumul Regelui. Iarna, cea mai mare parte a traseului e închisă.

La Târgu Jiu, Ansamblul Brâncuși înșiră pe o axă de 1.275 de metri Masa tăcerii, Aleea scaunelor, Poarta sărutului și Coloana fără sfârșit, înaltă de 29,33 de metri. A fost inaugurat în 1938, în memoria celor căzuți în Primul Război Mondial, și a intrat în patrimoniul mondial UNESCO în 2024.

Locuri de vizitat în Oltenia, pe un singur drum

Nordul regiunii se parcurge bine de la est la vest, pe la poalele muntelui. Ziua întâi: Cozia, la Călimănești, pe Valea Oltului. Ziua a doua: Hurezi, apoi Peștera Polovragi, aflată între Horezu și Baia de Fier, și Peștera Muierilor. Ziua a treia: Târgu Jiu și, spre vest, Tismana. Transalpina se adaugă din Novaci doar în sezonul cald, când drumul e deschis.

În trei zile vezi astfel principalele locuri de vizitat în Oltenia fără ocoluri mari. În Peștera Polovragi temperatura stă în jur de 9 grade tot anul.

Încă un detaliu de la Polovragi: între iulie și septembrie, colonia de lilieci cu potcoavă poate fi văzută la vânătoare; în timpul hibernării, liliecii au nevoie de liniște.