Transalpina

Pe creastă, nu printre văi

Cele mai multe drumuri de munte caută văile. Transalpina face invers pe o porțiune lungă: în județele Gorj și Vâlcea se transformă într-o șosea de creastă, care trece la mică distanță de vârfurile Dengheru (2.084 m), Păpușa (2.136 m), Urdel, Iezer (2.157 m) și Muntinu (2.062 m). Nicio altă șosea din România nu urcă mai sus.

Drumul traversează Munții Parâng, în Carpații Meridionali, de la sud la nord. Pornește din orașul Novaci, din județul Gorj, și ajunge la Sebeș, în județul Alba, după ce străbate patru județe: Gorj, Vâlcea, Sibiu și Alba.

Poteca Dracului

Începuturile drumului sunt neclare. Unele relatări susțin că primele lucrări ar aparține legiunilor romane, în timpul războaielor cu dacii, de unde și denumirea de „coridorul IV strategic roman” de pe unele hărți istorice. Altele spun că drumul a fost refăcut și pietruit de germani în Primul Război Mondial, din motive militare, dar puțin folosit.

O legendă locală povestește că, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui următor, fiecare familie a construit câte o bucată de drum, după cât o țineau puterile și punga.

Sigur este un singur lucru. Traseul a fost la început o potecă de munte, numită „Poteca Dracului”, pe care păstorii din Mărginimea Sibiului își treceau turmele de oi spre Țara Românească. Istoricul Constantin C. Giurescu arată că autoritățile austriece propuneau încă din 1731 un drum peste Carpați pe traseul acestui vechi drum de transhumanță, care lega Transilvania de Oltenia.

Drumul Regelui

După Primul Război Mondial, regele Carol al II-lea a vrut un drum strategic pe care artileria montană, trasă de cai, să poată trece între Valahia și Transilvania. Pentru alegerea traseului, primul-ministru Gheorghe Tătărescu a urcat pe munte de la Novaci spre Lotru, însoțit de 20 de călăreți din Novaci conduși de învățătorul Ion D. Giurgiulan. Tot el a deschis lucrările pe platoul Novaciului.

Refacerea a durat din 1934 până în 1939. La inaugurare a venit regele, împreună cu viitorul rege Mihai I, cu Tătărescu și cu soția acestuia, Arethia. Au parcurs tot traseul într-o mașină de teren, iar la volan a stat chiar Carol al II-lea. De atunci drumul a fost numit Drumul Regal sau Drumul Regelui. Noul nume l-a înlocuit treptat pe cel vechi, Poteca Dracului, pe care îl folosiseră până atunci localnicii și ciobanii.

În al Doilea Război Mondial germanii au mai reabilitat drumul, pentru nevoi militare. După aceea a fost foarte puțin întreținut. După 1989, întreținerea a încetat aproape de tot, o parte din zidurile de sprijin s-au stricat, iar piatra lor a fost furată pentru fundațiile unor vile de la Rânca.

Asfaltul, șantierul și scandalul de mediu

Modernizarea a început în 2009. Atunci, dinspre Novaci asfaltul ajungea doar până la Rânca, la 1.600 de metri, iar dinspre Sebeș doar până la Lacul Oașa. Drumul a fost dat parțial în circulație în 2010, iar lucrările s-au oprit în 2013, când antreprenorul a intrat în insolvență.

Tronsonul de gol alpin dintre Rânca și Obârșia Lotrului, care trece prin pasurile Urdele și Muntinu, a fost rectificat și lărgit, dar a rămas fără stratul final de asfalt și fără o parte din elementele de siguranță: parapete, marcaje, rigole. Mai la nord, între Obârșia Lotrului și barajul Oașa, au existat porțiuni doar cu terasament, brăzdate de șanțuri pentru ape, iar viaductele de pe malul estic al lacului au o singură bandă. Din august 2015, porțiunea dintre Rânca și Obârșia Lotrului a fost deschisă oficial circulației, dar regimul juridic al drumului a rămas „drum în lucru”, pe care se circula doar ziua, în regim de șantier. În iunie 2016, după o nouă închidere, circulația a fost reluată pe același sector, tot numai în timpul zilei și cu o viteză maximă foarte redusă.

Iarna, situația e și mai limpede. Obârșia Lotrului, aflată la capătul nordic al golului alpin, rămâne accesibilă doar dinspre Brezoi, prin Voineasa și Vidra, singurul tronson deszăpezit în acea zonă.

Lucrările s-au făcut fără acord de mediu. Cererea pentru acest document a fost respinsă în octombrie 2011, pentru că peste 80% din lucrări fuseseră deja executate, iar un astfel de acord nu se poate emite retroactiv. Drumul traversează cinci arii protejate, iar finalizarea lui rămâne incertă.

Înainte să pornești

Sezonul Transalpinei este vara. Fiind un drum montan, este închis pe timpul iernii, iar deszăpezirea se face doar pe câteva tronsoane, precum cel dintre Novaci și Rânca. Data deschiderii și închiderii, ca și eventualele restricții de circulație sau de viteză, se schimbă de la an la an.

Pentru majoritatea celor care vin din sud, punctul de pornire este Novaci, de unde serpentinele urcă spre Rânca. Din Rânca începe golul alpin și porțiunea de creastă. Spre nord, drumul trece pe la Obârșia Lotrului și pe lângă Lacul Oașa, apoi pe la Dobra, și ajunge în cele din urmă la Sebeș. Porțiunea de creastă e partea cea mai expusă: drumul a rămas acolo, oficial, un drum în lucru, cu elemente de siguranță incomplete, așa că se merge încet.

În fiecare septembrie, pe serpentinele dintre Novaci și Rânca se desfășoară o etapă a Campionatului Național de Viteză în Coastă, iar în iunie 2012 o etapă a Turului Ciclist al României s-a încheiat pe Transalpina, cu sosirea la 2.094 de metri.