Biserici fortificate din Transilvania: Biertan, Prejmer și Viscri

Ușa sacristiei din Biertan, lucrată de meșteri locali în 1515, are un mecanism cu 19 încuietori, iar în 1900 a fost premiată la Paris. Funcționează și astăzi. Biserica unui sat săsesc era loc de rugăciune, dar și seif, magazie și ultim refugiu.

Secui, sași și granița regatului

Primii grăniceri din sud-estul Transilvaniei au fost secuii, instalați aici în secolul al XI-lea. La mijlocul secolului următor, regele Géza al II-lea al Ungariei a adus coloniști germani, care trebuiau să apere granița de est a regatului de cumani. Cavalerii teutoni, sosiți la începutul secolului al XIII-lea, au întărit poziția comunităților germane, iar sașii au obținut un statut aparte între populațiile provinciei.

Pentru comunități de țărani, meșteșugari și negustori aflate mereu în calea invaziilor otomane și tătare, apărarea a devenit o problemă de zi cu zi. Orașele mari s-au înconjurat cu ziduri. În sate, unde banii erau puțini, centrul apărării a devenit biserica, ridicată de regulă pe o colină din mijlocul localității. Bisericile au fost fortificate începând cu secolul al XIII-lea și și-au păstrat rostul militar până în 1788, anul ultimei incursiuni otomane în Transilvania.

Odinioară erau în jur de 300. La începutul secolului XXI mai existau aproximativ 150. Puține regiuni ale continentului mai păstrează atâtea fortificații medievale pe o suprafață atât de mică, iar cine caută biserici fortificate din Transilvania le găsește încă în zeci de sate.

Trei feluri de a apăra o biserică

Când vezi mai multe biserici fortificate din Transilvania una după alta, diferențele ies repede la iveală. Specialiștii deosebesc trei tipuri principale. Primul este biserica fortificată propriu-zisă, la care chiar clădirea a primit elemente de apărare: turnuri-clopotniță transformate în donjon, drumuri de strajă sub cornișă, guri de tragere. La Saschiz, biserica ridicată între 1493 și 1525 are un nivel de apărare din cărămidă construit deasupra sălii și a corului.

Al doilea tip este biserica înconjurată de ziduri, o cetate țărănească în jurul celei mai importante clădiri a satului. Prejmer, lângă Brașov, este exemplul cel mai cunoscut: zidurile de 12 metri adăpostesc pe interior peste 270 de odăi, iar fiecare familie își avea cămara ei. Tot aici funcționa „Orga morții”, mai multe arme de foc montate împreună, care trăgeau deodată. Hărman, în aceeași Țară a Bârsei, are și el un zid interior de 12 metri, cu șapte turnuri, și un zid exterior mai scund, de 4,5 metri, care mărginea un șanț cu apă.

Al treilea tip combină celelalte două. La Valea Viilor, corul a fost îmbrăcat în ziduri de un metru și jumătate și transformat într-un turn cu patru niveluri, iar biserica e închisă într-o incintă ovală cu bastioane. La Copșa Mare, acoperișul corului urcă cu 11 metri deasupra navei, semn că biserica a fost transformată, practic, într-un turn de apărare.

Biserici fortificate din Transilvania în patrimoniul UNESCO

Situl UNESCO a pornit de la o singură biserică. Biertan a fost înscris în 1993: o biserică-hală construită între 1490 și 1520, ultima din Transilvania ridicată în stil gotic târziu, închisă în trei rânduri de ziduri. Altarul ei, cu 28 de panouri pictate, este cel mai mare din țară. În 1999, situl a fost extins și redenumit „Satele cu biserici fortificate din Transilvania”, cu Prejmer, Viscri, Dârjiu, Saschiz, Câlnic și Valea Viilor.

Înscrierea privește și satele din jurul bisericilor. Satele păstrează un mod de organizare de pe vremea Evului Mediu: biserica în centru, alături piața unde se strângea comunitatea, apoi casa parohială, școala și gospodăriile țăranilor înstăriți. Materialele sunt aceleași peste tot: piatră, cărămidă roșie și țiglă de argilă arsă.

Câlnicul iese din rând. Aici fortificația s-a născut în jurul unui turn-locuință de 27 de metri, construit pentru o familie nobilă, nu în jurul unei biserici. Unul dintre turnurile de apărare a ajuns să fie folosit pentru păstrarea slăninii, un rost pe care l-au avut turnuri din multe sate săsești.

Ce se vede dincolo de ziduri

Zidurile atrag privirea, dar și interioarele cer timp. La Viscri, sub corul bisericii stă o capelă din calcar alb-verzui, datată între 1100 și 1120, mai veche decât satul săsesc: au ridicat-o secuii care păzeau granița. Stranele pictate sunt din 1694, iar în incintă funcționează un muzeu cu costume, mobilier și țesături săsești.

La Hărman, într-o capelă din turnul de est, se păstrează o pictură din 1460–1470 cu Judecata de Apoi, acoperită cu var după Reformă și redescoperită în anii 1920. La Ighișu Nou, lângă Mediaș, în turnul de vest atârnă încă un clopot turnat în 1496, iar muzeul de lângă biserică e alcătuit din obiecte donate de familiile de sași plecate din sat.

Unele fortificații de oraș au fost copiate la sat. Turnul bisericii din Saschiz a fost transformat în clopotniță în 1677, în același timp cu refacerea Turnului cu Ceas din Sighișoara după incendiul din 1676, care l-a inspirat; la fereastra de sus, o figurină numită Bogdan însoțește bătăile ceasului.

Un drum prin satele săsești

Pe hartă, multe biserici fortificate din Transilvania se adună în câteva grupuri ușor de legat. În Țara Bârsei, Prejmer și Hărman sunt amândouă la est și nord-est de Brașov. În jurul Mediașului sunt Biertan, Copșa Mare, Valea Viilor și Ighișu Nou. Saschiz și Viscri se leagă firesc de Sighișoara, iar Câlnicul stă în sudul județului Alba, aproape de Sebeș.

Cele mai multe sunt biserici evanghelice, cu programul de vizitare stabilit local. La Biertan, urcarea spre biserică se face pe jos, pe o scară acoperită care începe în piața satului, lângă turnul paznicului.