Castele din România: reședințe regale, nobiliare și conace de vizitat

Pe fațada unui castel din Țara Hațegului, o placă barocă din 1782 îi spune trecătorului, în latină, că locuința nu se laudă cu mărimea sau cu podoabele ei, ci cu liniștea și confortul. Placa e la Castelul Kendeffy, în Sântămăria-Orlea, și arată cum se schimbase ideea de castel până în 1782.

De la turnul de apărare la casa de la țară

La început, castelul a fost o construcție medievală care adăpostea o familie nobiliară, o apăra și arăta cine stăpânește domeniul. Primele au fost de lemn, adesea pe o movilă naturală sau ridicată de mână, apoi au fost refăcute din piatră, ca să reziste noilor arme. Odată cu perfecționarea artileriei, în Renaștere, regii Franței au renunțat să mai construiască fortărețe și au pus accentul pe confort și plăcere. Nobilimea Europei i-a urmat, iar multe cetăți vechi au fost transformate în reședințe somptuoase. Bran și Castelul Corvinilor sunt exemplele românești ale acestei treceri.

Diferența față de palat ține de loc. Palatul e o clădire somptuoasă ridicată în oraș; castelul a însemnat, încă din Evul Mediu, o reședință nobiliară sau princiară de la țară. Cele mai multe castele din România deschise azi vizitatorilor sunt de acest al doilea fel: case mari de domeniu, construite sau refăcute între secolul al XVIII-lea și începutul secolului XX, unele cu turnuri și creneluri mai mult decorative decât utile.

Ardealul conților și baronilor

În Transilvania și Banat, castelele au aparținut în mare parte familiilor nobiliare maghiare. Castelul Bánffy de la Bonțida, la nord-est de Cluj-Napoca, a fost reconstruit în stil baroc după 1747 de Dionisie Bánffy al IV-lea, cu un parc gândit după modelul francez, cu alei, lac, statui și fântâni arteziene. I s-a spus Versailles-ul Transilvaniei. În 1944 a fost jefuit și incendiat de trupele germane în retragere, iar în 1963 o clădire a mai ars o dată, pentru o scenă din „Pădurea spânzuraților” a lui Liviu Ciulei.

Țara Hațegului are două castele apropiate. Castelul Kendeffy, cel cu placa, a fost ridicat de contele Elek Kendeffy și de soția lui, Krisztina Bethlen, și refăcut neogotic în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Prin apropiere, în satul Săcel, Castelul Nopcsa a fost reconstruit în jurul anului 1872. Aici a crescut Franz Nopcsa, paleontologul care a explicat de ce dinozaurii din Țara Hațegului erau pitici. După o renovare începută în 2019, castelul a fost deschis pentru vizitare la 1 septembrie 2025.

În sudul Banatului, Castelul Banloc a fost ridicat în 1793 de contele Lázár Karátsonyi. Familia lui l-a ținut 142 de ani, apoi, în 1935, l-a cumpărat Elisabeta, regina Greciei și sora lui Carol al II-lea. Explicația numelui, legată de reprezentările zeului Pan din parc, rămâne doar o ipoteză fără dovezi.

Reședințe regale și case pe Valea Prahovei

Cel mai cunoscut dintre castelele din România este Castelul Peleș din Sinaia, construit pentru regele Carol I. Șantierul a pornit în 1873, castelul a fost inaugurat zece ani mai târziu, în 1883, și a ajuns la forma de azi abia în 1914, anul în care regele a murit. Numără 160 de camere, iar turnul central urcă la 66 de metri, însă doar o parte din încăperi se vizitează: Holul de Onoare, Biblioteca, Sala Florentină, Sala Maură, sălile de arme. Pe domeniu se află și Pelișorul, deschis publicului din 1990.

Mai sus pe vale, la Bușteni, Castelul Cantacuzino a fost terminat în 1911 pentru prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino, zis Nababul, după planurile lui Grigore Cerchez, unul dintre arhitecții stilului neoromânesc. Mai jos, la Câmpina, Castelul Iulia Hasdeu e cu totul altceva: o clădire ridicată între 1893 și 1896 de Bogdan Petriceicu Hasdeu în memoria fiicei sale, moartă la 18 ani, cu o cameră obscură pentru ședințe de spiritism. Cele trei se înșiră de-a lungul DN1.

Familia regală a avut și o casă la vest. Castelul regal de la Săvârșin, în județul Arad, a fost cumpărat de regele Mihai I la 26 martie 1943, ca dar pentru mama lui, regina Elena.

Castele din România după 1948

Aproape toate aceste clădiri au trecut prin aceeași cotitură. După 1948, multe castele din România au fost naționalizate și date unor folosințe care nu aveau nimic de-a face cu ele. Peleșul a devenit muzeu în 1953. Castelul Cantacuzino a ajuns sanatoriu al Ministerului de Interne, iar pereții pictați au fost vopsiți uniform. Săvârșinul a fost spital și sanatoriu, apoi, din 1967, casă de oaspeți pentru șefii de stat. La Banloc, arhiva și biblioteca au fost arse, iar clădirea a trecut prin mâinile unei gospodării agricole de stat și ale unui ocol silvic, apoi a fost cămin de bătrâni, orfelinat și școală.

Moldova are cazul cel mai dureros. Castelul Sturdza de la Miclăușeni, construit în stil neogotic în anii 1880–1904, avea o bibliotecă de vreo 60.000 de volume, din care o parte a ars în sobe în iarna lui 1944. A urmat un depozit militar, un centru de plasament și două incendii, în 1968 și 1985.

După 1989 a venit valul retrocedărilor. Săvârșinul s-a întors la familia regală în 2001, iar Peleșul în 2007, cu dorința regelui Mihai I ca muzeul să rămână acolo. Bonțida e restaurată de o fundație care are castelul în concesiune din 2008. Starea fiecăruia diferă mult, așa că planul unei zile se face după ce afli ce se poate vedea efectiv.

Palatul lui Brâncoveanu

În afara șirului de castele propriu-zise stă Palatul Mogoșoaia, lângă lacul cu același nume, la nord-vest de București. Pisania de pe latura de răsărit dă data încheierii lucrărilor, 20 septembrie 1702; ctitorul a fost Constantin Brâncoveanu, iar stilul clădirii îi poartă numele. Martha Bibescu l-a primit în 1911, l-a renovat și l-a reinaugurat în 1927. Astăzi adăpostește Muzeul de Artă Brâncovenească, iar în curte se văd cuhnia cu patru turnuri de aerisire, ghețăria și cavoul familiei Bibescu.

Cum le grupezi pe drum

Pe hartă, multe castele din România se adună în câteva grupuri care se văd bine împreună. Valea Prahovei, cu Sinaia, Bușteni și Câmpina, e cea mai la îndemână dinspre București, iar Mogoșoaia se poate adăuga la plecare sau la întoarcere. Țara Hațegului leagă Kendeffy și Nopcsa într-o singură zi. Bonțida se vede dintr-o oprire la Cluj.

Unele castele se vizitează doar în anumite luni. Săvârșinul, de exemplu, își deschide domeniul numai vara.