Circuit Bucovina Maramureș în 5 zile: mănăstiri pictate și biserici de lemn

Prima zi începe cu mănăstirile pictate de lângă Gura Humorului, la Voroneț, unde un perete întreg e acoperit de sus până jos de Judecata de Apoi. Ultima se termină într-o fostă închisoare din Sighetu Marmației, ale cărei celule au devenit săli de muzeu. Între ele sunt cinci zile, două regiuni istorice și două feluri foarte diferite de a ridica o biserică.

Un circuit Bucovina Maramureș are o logică simplă: pleacă din sud-estul Bucovinei, urcă spre nord-vest din vale în vale și trece munții abia când mănăstirile pictate s-au terminat. Așa nu te întorci niciodată pe același drum, iar fiecare zi pornește aproape de locul unde s-a încheiat cea dinainte.

Ordinea opririlor într-un circuit Bucovina Maramureș

Primele două mănăstiri, Voroneț și Humor, stau de o parte și de alta a orașului Gura Humorului, lângă DN17. Sunt atât de aproape una de alta încât prima zi poate începe și după-amiaza, dacă sosești din altă parte a țării. Ziua a doua merge spre vest, la Moldovița, în valea râului cu același nume, apoi spre nord-est, la Sucevița, aflată la vest de Rădăuți. Ziua a treia rămâne în aceeași zonă: Putna este tot la nord-vest de Rădăuți, pe valea Putnei.

Apoi vine cel mai lung salt al traseului. Ziua a patra trece din Bucovina în Țara Maramureșului și coboară pe valea Izei la Mănăstirea Bârsana, apoi merge spre sud-vest, în Țara Chioarului, la biserica de lemn din Șurdești. Ultima zi urcă spre nord, la Tisa: Cimitirul Vesel din Săpânța și Memorialul de la Sighet, în orașul de la granița cu Ucraina.

Trei zile cu mănăstiri pictate

Trei zile de mănăstiri pictate nu se amestecă între ele, pentru că fiecare se recunoaște după o culoare: Voroneț după albastru, Humor după roșu, Moldovița după galben. Ordinea aceasta ajută, pentru că diferența se observă mai ușor când ai încă în minte zidul văzut cu o zi înainte.

Ziua întâi. Primele două mănăstiri pictate sunt și cele mai apropiate. Voroneț a fost ridicată de Ștefan cel Mare în 1488, în trei luni și trei săptămâni, iar fațadele au fost pictate în 1547. Humor, chiar la nord de Gura Humorului, nu are turlă și are un pridvor deschis, cu patru arcade mari. Pe fațada ei sudică, zugravul Toma din Suceava și-a pus propriul chip pe un călăreț din asediul Constantinopolului.

Ziua a doua. La Moldovița, biserica lui Petru Rareș stă în spatele unor ziduri de cetate, iar Asediul Constantinopolului apare pe peretele sudic, cu armate și corăbii. Sucevița, cu incinta ei de aproape o sută de metri pe latură, are fresce din jurul anului 1601, printre ultimele pictate în acest stil, și un muzeu cu acoperămintele de mormânt brodate ale Movileștilor. Lasă-i timp, pentru că broderiile cer lumină bună.

Ziua a treia. Putna nu face parte din grupul mănăstirilor pictate, dar este ctitoria lui Ștefan cel Mare și locul în care e înmormântat. Turnul Tezaurului, terminat în 1481, este singura construcție rămasă din vremea lui. Ziua poate fi mai lejeră, iar după-amiaza rămâne pentru muzeul mănăstirii, cu broderii, manuscrise și icoane.

Zilele patru și cinci: biserici de lemn, cruci pictate și o închisoare

În Maramureș nu se mai pictează pe dinafară. Aici se ridică biserici de lemn, și pe înălțime. Bârsana este un ansamblu nou, ridicat după 1993 pe un loc unde actele pomenesc o mănăstire încă din 1390, cu o biserică înaltă de 57 de metri. Șurdeștiul este opusul ei: o biserică de sat din 1721, făcută de meșterul Ion Macarie din stejar de munte, cu un turn de 54 de metri. Între cele două se vede cum arată aceeași tradiție de construcție la trei secole distanță.

Biserici de lemn sunt multe pe drum, mai ales pe valea Izei, iar pagina despre bisericile de lemn le adună pe cele din atlas. Dacă ai timp în plus în ziua a patra, Ieud și Poienile Izei sunt pe aceeași vale cu Bârsana.

Ziua a cincea schimbă tonul de două ori. La Săpânța, aproape 800 de cruci de stejar pictate povestesc în versuri, adesea cu haz, viața celor îngropați, după un obicei pornit în 1935 de preotul Grigore Rițiu și de meșterul Stan Ioan Pătraș. La Sighet, fosta închisoare politică arată, sală după sală, ce s-a întâmplat cu oamenii aduși aici după 1948. Ordinea contează: cimitirul dimineața, memorialul după-amiaza, pentru că sălile sunt multe și nu se văd în grabă.

Două regiuni, două feluri de a construi

Bucovina din acest circuit Bucovina Maramureș înseamnă partea românească, județul Suceava, iar numele ei vine de la fag. Bisericile ei sunt de piatră și au fost ridicate de domnitori și de mari boieri: Ștefan cel Mare, Petru Rareș, logofătul Toader Bubuiog, familia Movilă. Fiecare are un ctitor cunoscut, o pisanie și un tablou votiv.

Maramureșul e o depresiune închisă de munți pe cursul de sus al Tisei, unde lemnul a dat forma caselor, porților și bisericilor. Aici bisericile au fost ridicate de obicei de comunitățile satelor: la Șurdești de obștea greco-catolică, la Plopiș de 49 de familii, iar zugravii veneau din satele și ținuturile din jur. Bisericile de lemn ale regiunii, opt dintre ele înscrise în 1999 în patrimoniul UNESCO, au fiecare semnul satului ei, de la semiluna de pe crucile din Șurdești la turnul cu patru turnulețe din Budești.

Unde dormi și când pleci

Pentru primele trei nopți ale unui circuit Bucovina Maramureș sunt două baze firești. Gura Humorului se potrivește pentru prima zi, iar Rădăuți, aflat între Sucevița și Putna, pentru a doua și a treia. În Maramureș, Sighetu Marmației este orașul de referință pentru ultimele nopți. Mănăstirea Bârsana are și ea condiții de cazare, iar cine doarme acolo vede incinta dimineața devreme, înainte de grupuri.

Pentru mănăstirile pictate, intervalul mai–octombrie este cel mai potrivit. La mănăstiri se cer umeri acoperiți, așa că o eșarfă sau o cămașă cu mânecă lungă își are locul în bagaj. Vara aduce și hramul de la Bârsana, pe 30 iunie, când la mănăstire vin cei mai mulți pelerini.