Biserici de lemn din Maramureș: cele opt UNESCO și cum le vizitezi

Pentru biserica din deal de la Ieud, anul 1364 a circulat aproape un secol, sprijinit pe o însemnare de pe o grindă din pod. Grinda spunea altceva. Însemnarea pomenea anul 1827 și o reparație a turnului. Abia în 1997, inelele anuale ale bârnelor au arătat vârsta reală: al doilea deceniu al secolului al XVII-lea.

Opt biserici, trei ținuturi

În decembrie 1999, opt biserici de lemn din Maramureș au intrat împreună în patrimoniul mondial UNESCO. Cinci se află în Maramureșul istoric: Budești Josani, Desești, Bârsana, Poienile Izei și Ieud Deal. Două, Șurdești și Plopiș, sunt în vechea Țară a Chioarului. A opta, Sfinții Arhangheli din Rogoz, ține de Țara Lăpușului.

Diferențele de loc contează. Județul Maramureș de azi cuprinde mai multe zone cu identitate proprie, iar fiecare și-a dezvoltat soluții de construcție ușor diferite. Maramureșul istoric însuși se întindea și dincolo de Tisa, în partea de nord aflată astăzi în Ucraina. Iar diversitatea etnică a regiunii a lăsat și alte familii de biserici de lemn, cu trăsături proprii: cele ale rutenilor din Verhovina Maramureșului și cele ale huțulilor de la izvoarele Tisei. Ce le leagă pe toate este tiparul: corpuri înguste, dar înalte, cu turle suple și lungi la capătul de vest, îmbinări de lemn lucrate cu grijă, acoperișuri de șindrilă și portaluri crestate cu motive vegetale, animale și geometrice.

Acoperișul bisericilor maramureșene are de regulă două trepte. În 1866, desenele unei biserici vechi din Seini, publicate într-o revistă, au fost comparate în Europa cu o biserică norvegiană de lemn. Specialiștii văd în nordul Maramureșului influența acoperișurilor în trepte venite din lumea Rusiei Kievene și a Galiției.

Cum citești vârsta unei biserici de lemn

Pentru multe biserici de lemn din Maramureș, anul construcției rămâne o discuție deschisă. La biserica din deal de la Ieud, datarea s-a lămurit prin dendrocronologie, de către cercetătorul islandez Ólafur Eggertsson. Tot din podul ei a ieșit, în 1921, Codicele de la Ieud, un manuscris pe care unii istorici l-au socotit prima scriere românească.

La Desești, cercetătorii propun ani diferiți, de la mijlocul secolului al XVIII-lea la 1780, anul picturii. Pentru Budești Josani și Rogoz, tradiția dă anii 1643 și 1663. La Poienile Izei obștea a ridicat biserica în 1632, iar la Plopiș sătenii au lucrat între 1796 și 1805, cu sfințirea în 1811. Sub masa altarului de acolo au fost găsite 49 de monede, câte una de la fiecare familie ctitor.

Turnuri, acoperișuri și pictură

Fiecare dintre aceste biserici are un detaliu pe care nu îl găsești la celelalte. Biserica din Șurdești, ridicată în 1721 din stejar de munte sub îndrumarea meșterului Ion Macarie, are un turn de 54 de metri cu patru turnulețe. Plopișul i-a preluat arhitectura aproape identic, dar naosul lui are o boltă cu secțiune trilobată, o soluție pe care n-o mai are nicio altă biserică de lemn transilvăneană sau maramureșeană.

La Budești, turnul de 26 de metri are și el patru turnulețe pe colțuri, un lucru unic în Maramureșul istoric, iar în biserică se păstrează o parte din zalele lui Pintea Viteazul, haiducul din legendele locului. La Rogoz, acoperișul coboară mai mult pe latura de nord, deplasat cu circa 1,20 metri, ca să adăpostească masa pomenirii morților. Pe turnurile de la Poienile Izei și Șurdești, sub cruce, stă câte o semilună de metal; tradiția spune că a fost pusă ca să fie cruțată biserica de năvălitorii tătari și turci.

Înăuntru, pereții sunt acoperiți de pictură din secolul al XVIII-lea, făcută de zugravi itineranți. Alexandru Ponehalschi a pictat la Budești în 1762 și, cel mai probabil, la Ieud în jurul anului 1765. Radu Munteanu a lucrat la Desești în 1780 și la Rogoz în 1785, iar Ștefan Zugravul din Șișești a pictat la Plopiș în 1811. Judecata de Apoi din pronaos e o temă care revine: la Desești, Lenea, Moartea, Ciuma și Foamea stau pe scaune deasupra iadului, iar la Poienile Izei apare capul monstrului Leviathan.

Biserici de lemn din Maramureș, vechi și noi

Nu orice biserică de lemn din Maramureș este veche. După 1900 a apărut un curent de întoarcere la tradiție, iar după 1989 s-au ridicat multe biserici noi, în același material. Cel mai cunoscut exemplu e Mănăstirea Bârsana, începută în 1993, cu o biserică de lemn de 57 de metri. Nu trebuie confundată cu vechea biserică de lemn din satul Bârsana, care e cea înscrisă pe lista UNESCO.

Multe dintre bisericile vechi au trecut și prin schimbări de cult. Desești, de exemplu, a fost biserică greco-catolică până în 1948, apoi a intrat în posesia Bisericii Ortodoxe Române, iar parohia greco-catolică o revendică.

Un traseu pe văi

Un drum prin biserici de lemn din Maramureș se construiește cel mai firesc pe văi. Pe Valea Izei sunt Ieud, Poienile Izei și Bârsana, cu Sighetu Marmației ca oraș de referință. Budești stă pe valea Cosăului, la poalele Munților Gutâi, iar Desești e tot în Maramureșul istoric. Șurdești și Plopiș sunt față în față, pe cele două maluri ale văii Cavnicului, la est de Baia Mare. Rogoz e mai la sud, pe valea Lăpușului, aproape de Târgu Lăpuș.

Cele mai multe sunt biserici de parohie, cu slujbe și cu un program al lor. Vizita depinde de slujbe și de parohie. Pentru o zi completă în nord, Cimitirul Vesel din Săpânța, cu aproape 800 de cruci de stejar pictate, și mocănița de la Vișeu de Sus, pe Valea Vaserului, se adaugă ușor. Înăuntru, la Șurdești, o scară e sculptată dintr-un singur trunchi de stejar.