Locuri misterioase din România: legende, flăcări și sate înecate

Turnul de cărămidă fără acoperiș, înfipt în mijlocul unui lac de munte, pare o fotografie montată, dar e cât se poate de real: sub lacul Beliș-Fântânele stă satul Giurcuța de Jos, iar biserica lui iese din apă doar când vara e foarte secetoasă. Multe locuri misterioase din România seamănă cu acesta: au o explicație, dar explicația nu le face mai puțin ciudate.

Grupul de aici adună locuri care s-au făcut cunoscute prin legende, prin fenomene neobișnuite sau prin felul în care oamenii au ales să privească moartea. Unele sunt explicate de geologie, altele de istorie. Câteva au rămas, oficial, nelămurite.

Ce face un loc misterios

Un loc ajunge să fie socotit misterios din trei motive, care de obicei se amestecă. Primul e un fenomen natural rar, pe care cei mai mulți nu l-au mai văzut. Al doilea e o întâmplare istorică ascunsă sau uitată. Al treilea e povestea, repetată atât de des încât devine parte din loc.

Pentru cine caută locuri misterioase din România, distincția contează. Ce e geologic se poate vedea. Ce e legendă se poate asculta.

Fenomene pe care le explică geologia

Focul Viu de la Lopătari arde pe culmea Breazău, în Subcarpații Buzăului, deasupra văii Slănicului. Sub dealuri stau depozite de hidrocarburi. Gazul urcă prin crăpăturile rocii, iar la suprafață ia foc. Flăcările ies din mai multe puncte, pe o suprafață de circa 25 de metri pătrați, cât o cameră. Uneori se sting. După o ploaie puternică, apa adunată în pământ bolborosește deasupra gazului, ca și cum ar fierbe.

Babele, pe platoul Bucegilor, sunt niște stânci care seamănă cu ciuperci uriașe: picior îngust, „pălărie” largă. Geologii le numesc martori de eroziune: în conglomeratele din Cretacic, vântul a mâncat întâi straturile moi și a cruțat rocile tari. Mai mulți cercetători pun la socoteală și apa, înghețul și dezghețul. Totuși, nicio dovadă nu a închis complet discuția, iar în acest spațiu rămas deschis au crescut legendele. Babele au fost numite „Altarele ciclopice din Caraiman”, iar unii susțin că mâna omului ar fi finisat formele. Sunt povești, nu certitudini.

Și sub pământ există asemenea locuri. La Peștera Polovragi, localnicii spun că picăturile care cad tot anul din tavan sunt lacrimile lui Zalmoxe, plânse pentru poporul cucerit de romani. Imaginea a fost dusă mai departe de Alexandru Vlahuță în „România pitorească”, în 1901.

Locuri misterioase din România legate de oameni

Biserica de sub lac de la Beliș nu are nimic supranatural, dar povestea ei e una dintre cele mai tulburătoare de aici. Prin decretul 223 din 1972, satul Giurcuța de Jos a fost dezafectat pentru barajul Fântânele, iar locuitorii au fost mutați pe deal. Biserica de lemn a fost demontată și dusă la Beliș; cea de cărămidă a rămas pe loc. Tot aici se refugiase Horea, pe 19 noiembrie 1784, în timpul răscoalei.

Cimitirul Vesel din Săpânța răstoarnă ideea că moartea cere tăcere. Pe fiecare cruce de stejar e pictată o scenă din viața celui îngropat, iar dedesubt câteva versuri spun cine a fost, adesea cu ironie. Totul a pornit în 1935, când preotul Grigore Rițiu i-a sugerat meșterului Stan Ioan Pătraș să lărgească partea verticală a crucilor. Au urmat circa 800 de cruci. Misterul de aici nu e unul de rezolvat, ci unul de înțeles: cum a ajuns un sat să râdă, cu blândețe, de propriii morți.

Legende moderne și cum să le asculți

Pădurea Hoia-Baciu, pe dealul din vestul Clujului-Napoca, este cel mai cunoscut caz de legendă recentă. Faima ei pornește din anii 1950 și s-a întărit în 1968, când tehnicianul militar Emil Barnea a fotografiat deasupra Poienii Rotunde ce credea el că sunt obiecte zburătoare neidentificate. De atunci s-au adunat povești despre o fetiță care ar fi dispărut și ar fi reapărut după cinci ani, despre telefoane care se repornesc singure și despre anomalii magnetice.

Nu există însă nicio dovadă că vreuna dintre aceste povești ar avea o bază reală. Ce se vede cu adevărat sunt trunchiurile strâmbe, aplecate aproape până la pământ înainte să se ridice iar, și o porțiune de 12 hectare de stejar pufos, protejată în rețeaua Natura 2000.

Locuri misterioase din România ca acestea cer interes pentru poveste și atenție la ce e real. Legenda face parte din loc, la fel ca piatra.

Cum le vizitezi

Locurile acestea sunt foarte diferite ca acces. La Babele se urcă din Bușteni cu telecabina sau pe jos, pe Valea Jepilor, în aproximativ cinci ore; porțiunea dintre Bușteni și cantonul Jepi este recomandată doar vara, iar urcarea pe jos se poate combina cu coborârea cu telecabina. La Focul Viu, după Lopătari drumul devine neasfaltat, iar ultima parte se face pe o potecă nemarcată, pe lângă Slănic. Pădurea Hoia-Baciu începe practic de la marginea Clujului, iar Poiana Rotundă, locul fotografiilor din 1968, se găsește pe jos, în interiorul ei. Săpânța e în nordul Maramureșului, departe de marile orașe.

Momentul contează mai mult decât la alte obiective. Biserica de la Beliș nu iese din apă în orice an, așa că imaginile recente cu nivelul lacului arată dacă drumul are rost. Focul Viu se vede mai bine de departe când pădurea și-a pierdut frunzele, iar pe întuneric ai nevoie de lanternă la întoarcere.

Pe Breazău, nimic nu se aruncă în foc și nimeni nu aprinde gazul în locuri noi. La Săpânța, cimitirul e încă folosit de sat, așa că vocea coborâtă se potrivește oricărei vizite.