Cetăți medievale din România: Suceava, Neamț, Deva, Râșnov și altele

În dimineața de 13 august 1849, magazia cu praf de pușcă a Cetății Deva a explodat. Toată latura de est s-a prăbușit, iar soldații din garnizoană au murit. Fortăreața ridicată în secolul al XIII-lea pe un con vulcanic deasupra Mureșului păzise valea timp de secole.

Ce înseamnă, de fapt, „cetate”

În română, cuvântul acoperă aproape orice fortificație: un simplu donjon, o fortăreață cu bastioane de tip Vauban sau un oraș medieval înconjurat de ziduri. Spre deosebire de castel, care este o reședință nobiliară de la țară, cetatea are un rost strict militar. Asemenea construcții au contat în război din Antichitate până în secolul al XVIII-lea.

Câteva cuvinte ajută la citirea lor. Donjonul era la început turnul locuit și comandat de un nobil local, apoi a devenit inima cetății. Bastionul este partea care iese în afara zidului, ca apărătorii să poată trage din lateral. Iar burgul german, de la care vine și numele Schäßburg al Sighișoarei, desemna o așezare medievală fortificată, cu statut aparte.

Cetăți medievale din România se găsesc în toate provinciile, dar nu seamănă între ele. Au fost ridicate de regi ai Ungariei, de domnitori ai Moldovei și ai Țării Românești, de comunitățile săsești și, la final, de Habsburgi, fiecare după nevoile și mijloacele lui.

Cetățile de scaun ale Moldovei

În Moldova, cetățile au crescut odată cu statul. Petru Mușat a mutat capitala de la Siret la Suceava și a ridicat, la sfârșitul secolului al XIV-lea, un castel patrulater cu turnuri pătrate. Ștefan cel Mare a adăugat în jurul lui o primă incintă, iar după asediul din 1476 încă un rând de ziduri, de data aceasta cu bastioane semicirculare. Cetatea de Scaun a Sucevei stă pe un pinten de deal la 70 de metri deasupra văii și a rezistat la trei asedii în vremea lui Ștefan.

Cetatea Neamț, construită în vremea lui Petru al II-lea (1375–1391), a fost și ea supraînălțată de Ștefan, care a adăugat un pod pe 11 piloni de piatră, cu o porțiune mobilă la capăt. În 1476, sultanul Mahomed al II-lea a bombardat-o opt zile fără succes.

Sfârșitul lor a venit din ordinul Porții. În 1675, Dumitrașcu Cantacuzino a primit porunca să distrugă cetățile țării. La Suceava, explozivii nu au dat gata zidurile, iar soluția a fost focul: încăperile au fost umplute cu lemne și paie, apoi aprinse. Neamțul a fost stricat abia în 1718, iar apoi localnicii i-au cărat piatra pentru case.

Pe dealuri, deasupra văilor

Transilvania și Banatul au o altă cronologie. După invazia tătarilor din 1241, regii Ungariei au ridicat cetăți de piatră pe înălțimi. Cetatea Deva a fost construită de Béla al IV-lea și apare într-un document din 1269. Cetatea Șoimoș, pe un deal de pe malul drept al Mureșului, chiar în fața Lipovei, e atestată din 1278. Amândouă au ajuns, la un moment dat, în stăpânirea lui Iancu de Hunedoara: Deva în 1444, cu 56 de sate și minele de aur din Apuseni, Șoimoșul din 1456.

În Țara Românească, cea mai cunoscută ruină este Cetatea Poenari, pe un vârf de munte deasupra văii Argeșului. Construcția inițială, un singur turn, e pusă pe seama lui Negru Vodă; Vlad Țepeș a adăugat turnuri, ziduri și dependințe. Potrivit legendei, domnitorul s-a refugiat aici după ce și-a potcovit caii cu potcoavele întoarse, ca urmele să-i deruteze pe turci. O alunecare de teren din 1913 a trimis o parte din ziduri în râu.

Cetăți medievale din România ridicate de sași

Comunitățile săsești din sudul Transilvaniei și-au construit propriile fortificații, gândite ca adăpost pentru oameni, provizii și animale în timpul asediilor. Cetatea Râșnov, pe un deal calcaros din Țara Bârsei, pe vechiul drum spre Bran, a rezistat asediilor otomane din 1421, 1436 și 1441. S-a predat o singură dată, în 1612, lui Gabriel Báthory, după ce trupele lui au tăiat drumul apărătorilor spre izvorul ascuns din care luau apă noaptea.

Lecția a fost învățată. Între 1623 și 1640, meșteri sași plătiți de Râșnov au săpat în stâncă o fântână de 98 de metri. Tradiția locală pune fântâna pe seama a doi prizonieri turci care și-ar fi câștigat astfel libertatea, însă povestea rămâne o legendă. Tot în 1623, la Rupea, s-a săpat o fântână de 59 de metri care nu a secat nici azi.

Cetatea Sighișoara e cazul cel mai rar printre cetăți medievale din România: un oraș fortificat care e locuit și astăzi. Zidul, ridicat între secolele al XIV-lea și al XVII-lea, avea 14 turnuri, fiecare în grija unei bresle. Nouă s-au păstrat, de la Turnul cu Ceas la Turnul Croitorilor și Turnul Cizmarilor.

De la ziduri la bastioane

Odată cu artileria, zidurile înalte și subțiri nu mai erau de ajuns. Cetatea Făgărașului, începută în 1310, și-a primit bastioanele și etajele în secolul al XVII-lea, sub principii Gabriel Bethlen și Gheorghe Rákóczi I; în 1599, Mihai Viteazul a dăruit-o soției sale, Doamna Stanca. Cetatea Oradea a pornit de la o mănăstire fortificată a regelui Ladislau I și a devenit un pentagon cu cinci bastioane, ridicat în două etape, între 1569 și 1648, de principii Transilvaniei, care au lucrat cu ingineri militari din Italia.

Ultimul pas este Cetatea Alba Carolina, din Alba Iulia, ridicată de Habsburgi între 1715 și 1738 după sistemul lui Vauban, adus în imperiu de prințul Eugeniu de Savoia. Ca să-i facă loc, vechiul oraș medieval de pe deal a fost dărâmat, deși două bastioane ale cetății Bălgrad au fost integrate în construcția nouă. Aici, ideea de cetate medievală se încheie.

Cum se vizitează

Cetăți medievale din România se vizitează în feluri foarte diferite, iar fiecare cere altceva. La Poenari urcarea se face doar pe jos, pe scara de beton. La Deva există un lift înclinat de la poalele dealului, dar și o potecă. Sighișoara, Făgărașul și Oradea sunt în oraș și se parcurg fără efort, iar la Șoimoș accesul trece pe lângă șanț, până la o spărtură a zidului dinspre est.

Încălțămintea comodă contează. La Făgăraș, chiar clădirile cetății găzduiesc Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat”.