Mănăstiri din România: Bucovina, Oltenia, Argeș și Maramureș

La Tismana, apa izvorăște chiar din stânca pe care stă mănăstirea și cade în cascadă până în râu. În peștera de alături, în septembrie 1944, a fost ascuns tezaurul Băncii Naționale: 4.035 de casete, aproape 190 de tone de aur. Locul fusese ales cu aproape șase secole mai devreme de Nicodim, călugărul care a ctitorit mănăstirea.

Cum e alcătuită o mănăstire ortodoxă

Cuvântul vine din grecescul monastērion, „locuință izolată”. Într-o mănăstire ortodoxă, biserica stă în centru, iar în jurul ei se adună celelalte clădiri: chiliile călugărilor, trapeza, adică sala de mese, arhondaricul pentru oaspeți și pelerini, paraclisul, cuhnia și turnul-clopotniță, care de obicei e și turn de poartă. Totul este înconjurat, de regulă, de ziduri de apărare. Unele mănăstiri au și o bolniță, un mic spital cu paraclis, iar câteva au în incintă o casă domnească.

Odată ce știi schema, o recunoști peste tot. La Hurezi, de pildă, pe aceeași axă se înșiră biserica mare, bolnița, două schituri, iar incinta adăpostește reședința domnească și trapeza cu paraclisul deasupra.

În fruntea vechilor obști stătea un egumen, ales de sobor sau numit de domnitor, de regulă pe viață. Sub el lucrau duhovnicul, economul, care conducea gospodăria, și o mulțime de ajutoare, de la vistiernic și chelar la arhondar și bibliotecar.

Nicodim și primele ctitorii din sud

Multe mănăstiri din România se leagă, direct sau prin tradiție, de Nicodim de la Tismana, care a murit în 1406. El și ucenicii lui au ridicat sau au refăcut mai multe lăcașuri, iar destule mănăstiri construite două-trei secole mai târziu și-l revendică drept ctitor. Mănăstirea Tismana, pe un vârf de stâncă al muntelui Stârmina, la vest de Târgu Jiu, a fost sfințită la 15 august 1378. E socotită cel mai vechi așezământ monahal din Țara Românească.

Câțiva ani mai târziu, Mircea cel Bătrân a ridicat pe malul Oltului, la Călimănești, Mănăstirea Cozia. Fațadele în benzi de piatră și cărămidă și rozetele de piatră arată școala Morava din Serbia, așa că domnitorul a adus, probabil, meșteri sârbi. Osemintele lui au fost reînhumate aici în 1938.

Cozia e un exemplu pentru un tip aparte: mănăstiri ridicate de voievozi ca să le fie loc de îngropare. La Mănăstirea Curtea de Argeș, zidită de Neagoe Basarab între 1515 și 1517, pronaosul adăpostește mormântul ctitorului, iar din 1914 biserica este și necropolă regală. Potrivit baladei, meșterul Manole și-a zidit aici soția, pe Ana, ca să nu se mai surpe zidurile peste noapte. Constantin Brâncoveanu și-a pregătit și el un mormânt la Mănăstirea Hurezi, ridicată între 1690 și 1693, dar a fost îngropat la București, iar lespedea a rămas goală.

Bucovina și pereții pictați pe dinafară

În nordul Moldovei s-a născut un lucru care nu se găsește în altă parte la fel: biserici acoperite cu fresce și pe dinafară. Opt dintre ele formează grupul bisericilor pictate din nordul Moldovei, aflat în patrimoniul mondial UNESCO, între care Voroneț, Humor, Moldovița și Sucevița.

Mănăstirea Putna, sfințită în 1469, e ctitoria în care se odihnește Ștefan cel Mare. Biserica a fost refăcută la mijlocul secolului al XVII-lea, iar din vremea voievodului a rămas doar Turnul Tezaurului. Mănăstirea Voroneț, ridicată în 1488 în trei luni și trei săptămâni, a primit pictura exterioară în 1547, cu Judecata de Apoi pe întreaga fațadă de vest. Mănăstirea Sucevița, ctitoria Movileștilor din anii 1583–1586, are o incintă fortificată cu ziduri groase de trei metri și o pictură din jurul anului 1601, printre ultimele de acest fel.

Văzute una după alta, două se compară ușor. La Voroneț domină albastrul, la Humor roșul, iar la Moldovița, pe peretele sudic, cavaleri și corăbii asediază Constantinopolul.

Mănăstiri din România care ies din tipar

Câteva mănăstiri din România ies din schema obișnuită, prin pictură, prin material sau prin rit. În Neamț, Mănăstirea Agapia are o biserică din 1641–1643, dar e cunoscută pentru pictura lui Nicolae Grigorescu, făcută la 20 de ani, cu sfinți care au chipuri de țărani. În Maramureș, Mănăstirea Bârsana e un ansamblu de lemn început în 1993, cu o biserică înaltă de 57 de metri, pe un loc unde actele pomenesc o mănăstire încă din 1390.

În Țara Făgărașului se află cea mai veche poveste. Mănăstirea Cârța a fost întemeiată în jurul anului 1202 de călugări cistercieni veniți prin Igriș de la Pontigny, din Franța, și a fost cea mai estică abație cisterciană a creștinătății. Matia Corvin a desființat-o în 1474. Nava bisericii e în ruină, dar corul e folosit și azi de comunitatea evanghelică. Împreună cu Cluj-Mănăștur și Igriș, Cârța numără printre cele mai vechi așezăminte monahale din România.

Prislopul, lângă Silvașu de Sus, în Hunedoara, are o istorie diferită de toate acestea: a fost mănăstire greco-catolică din secolul al XVIII-lea până în 1948, iar astăzi pelerinii vin la mormântul părintelui Arsenie Boca.

Cum vizitezi o mănăstire cu obște

Cele mai multe dintre aceste mănăstiri nu sunt muzee. Sunt locuri în care trăiesc călugări sau maici, cu slujbe zilnice și cu un program al lor, iar vizita se potrivește după el. Ținuta trebuie să fie potrivită unui lăcaș de cult, cu umerii acoperiți. Pentru fotografiere, regulile sunt afișate de obicei la intrare.

Zilele de hram aduc mulți pelerini: la Bârsana, de exemplu, hramul Sfinților Apostoli se ține pe 30 iunie. Tot acolo există cazare și masă pentru pelerini, cu detalii stabilite direct cu mănăstirea.

Cele mai cunoscute mănăstiri din România se grupează ușor pe regiuni: Bucovina în jurul Gura Humorului și Rădăuți, valea Oltului cu Cozia, Argeșul cu Curtea de Argeș, nordul Olteniei cu Hurezi și Tismana.