Biserici vechi din România: piatră romană, fresce medievale și pisanii

La Densuș, pe stâlpul din stânga intrării, un zugrav și-a lăsat semnătura în slavonă: „A pictat Ștefan”. O altă inscripție, sub o fereastră a absidei, dă data de 23 octombrie 1443. Ștefan e socotit unul dintre primii zugravi români cunoscuți pe nume. În biserici vechi din România, asemenea urme mici spun adesea mai mult decât orice manual.

Grupul de aici adună lăcașuri de cult vechi, cele mai multe din piatră, câteva din lemn, plus o sinagogă. Bisericile de lemn din Maramureș, cele fortificate săsești și mănăstirile au grupuri proprii.

Biserici vechi din România ridicate pe ruine romane

În sud-vestul județului Hunedoara, constructorii medievali au folosit ce găseau în jur. Iar în jur se aflau ruinele Daciei romane.

Biserica din Densuș e cazul cel mai spectaculos. Zidurile ei sunt făcute aproape numai din piese luate din ruinele Ulpiei Traiana Sarmizegetusa, capitala provinciei. Turnul stă pe patru stâlpi, fiecare făcut din două altare romane suprapuse, iar acoperișul este din plăci de piatră. Specialiștii o leagă de bisericile cneziale românești din secolele XII–XIV și o datează în ultima treime a anilor 1200. Nicolae Iorga a numit-o „fără pereche în toată românimea”.

Ideea că ar fi fost la origine un mausoleu roman al generalului Longinus, lansată în 1775 de ofițerul austriac von Hohenhausen, a circulat mult. Rămâne o ipoteză nedovedită.

Biserica din Strei, lângă Călan, are la baza turnului două stele funerare romane, iar cimitirul satului stă parțial peste o vilă romană. A fost capela unei curți de cnezi. Turnul cu coif de piatră și ferestrele înguste sunt romanice, bolta altarului și portalul în arc frânt sunt gotice timpurii. Pe peretele altarului o inscripție pomenește un Grozie, fiul meșterului Ivaniș, dar lectura ei nu e unanimă.

Ce să cauți pe pereți

Frescele acestor biserici nu se citesc dintr-o privire. Sunt vechi de secole, unele au stat o vreme sub var, iar altele s-au păstrat doar în fragmente, scoase la lumină de restaurări.

Ctitorii. La Biserica din Crișcior, în pronaos, e pictat Bâlea, amintit în documente în 1404, cu soția lui, Vișa, și familia. Tabloul votiv e socotit una dintre cele mai vechi reprezentări de acest fel legate de persoane cunoscute din documente.

Sfinții neobișnuiți. La Densuș, pe stâlpi, Sfânta Marina lovește un drac, iar Sfântul Bartolomeu își poartă propria piele pe un băț. Aceeași Sfântă Marina apare la Crișcior, de data asta cu ciocanul. Tot acolo sunt pictați cei trei regi sfinți ai Ungariei, Ștefan, Emeric și Ladislau, într-o biserică ctitorită de un voievod român.

Stilul. La Crișcior, elemente de tradiție bizantină se întâlnesc cu elemente gotice, trecute printr-o viziune populară, a meșterilor locului. La Strei, decorul lucrat de trei zugravi pornește din tradiția romanică, face aluzii la goticul vremii și adaugă iconografie bizantină și elemente nord-italiene. În ambele biserici iese ceva ce nu se lasă ușor pus într-o singură categorie de stil.

Straturile de var. La Densuș, între 1566 și 1720, frescele au stat sub var, iar biserica a fost folosită și de nobilii locali trecuți la calvinism. Varul a fost scos în mare parte abia în 1961–1962.

Între bisericile vechi din România, ctitorii pictați se compară ușor de la una la alta. La Crișcior, chipurile aparțin chiar epocii ctitoriei.

Lemn și pisanii în Mărginimea Sibiului

Două biserici din grup sunt din lemn, nu din piatră, dar intră aici prin vârstă și prin pictura lor. Le leagă același zugrav.

Biserica de lemn din Poiana Sibiului, numită în sat Biserica din Deal, are o pisanie în chirilică datată 12 mai 1770. Ea pomenește episcopii vremii, pe protopopul Oprea Picariu și oamenii care au purtat grija lucrării, iar la final notează că pictura a fost făcută în 1771 de „Simion Zugravu din Craiova”. Construcția e din brad, în formă de corabie, cu un turn scund.

Același Simion a pictat, pe 16 august 1772, biserica de lemn din Apoldu de Jos, pe Valea Secașului. Aici îl găsești pe Sfântul Cristofor cu cap de țap, după legendele care îl descriu fără chip omenesc. Tradiția satului spune că biserica ar fi fost adusă într-o noapte din Ocna Sibiului, cu carele cu boi. E o poveste transmisă din bătrâni, nu un fapt documentat.

Un lăcaș al altei credințe

Sinagoga Neologă din Oradea, pe malul Crișului, a fost construită între 1877 și 1878, după ce comunitatea evreiască din oraș se despărțise, în 1870, în ortodocși și neologi. Planurile sunt ale lui David Busch, inginerul-șef al orașului. Fațada are motive maure, iar cupola de pe plan pătrat trimite spre Renașterea italiană. Sala putea primi 1.000 de oameni. Interiorul păstrează o frescă a pictorului Mór Horovitz din Košice.

Cum le vizitezi

Densuș, Strei și Crișcior sunt toate în județul Hunedoara și se pot lega într-un singur drum, cu oprire și la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, de unde au plecat pietrele de la Densuș. Poiana Sibiului și Apoldu de Jos sunt în vestul județului Sibiu, la poalele Munților Cindrel. Sinagoga e în plin centru la Oradea și se vede pe jos.

Cele mai multe biserici vechi din România de acest fel sunt biserici de parohie în folosință, care nu stau mereu deschise. Hainele se aleg ca pentru o slujbă, iar pentru fotografii în interior e bine să întrebi; picturile vechi sunt partea cea mai fragilă.

La o biserică închisă rămâne exteriorul. La Densuș, pe latura de sud, se văd ruinele coridorului și ale pronaosului adăugate mai târziu.