Lacuri din România: glaciare, vulcanice, sărate, de baraj și în Deltă

Din oglinda Lacului Roșu ies vârfuri de trunchiuri cenușii, ca niște țăruși. Sunt brazii pădurii care creștea în vale înainte ca un versant să se prăbușească și să închidă drumul apei. Lacul are mai puțin de două secole. Multe lacuri din România au o asemenea poveste de naștere, scrisă chiar în peisaj.

Grupul de aici adună lacuri din România, plus apele Deltei, de la căldările glaciare de peste 2.000 de metri la satele de pescari de la gurile Dunării.

De unde vin lacuri din România atât de diferite

Cel mai simplu mod de a le deosebi este după cum s-au format.

Glaciare. În Carpați, ghețarii care nu mai există au lăsat în urmă căldări rotunjite, în care s-a strâns apa. Lacul Bucura, la 2.040 de metri în Retezat, este cel mai mare lac glaciar din țară, cu 8,90 hectare și o adâncime maximă de 15,5 metri. Peștii lui sunt autohtoni, fără populări artificiale. În Parcul Național Retezat sunt peste 80 de lacuri glaciare, iar Bucura este cel mai mare dintre ele. Lacul Bâlea, în Făgăraș, e mult mai mic, dar mult mai ușor de atins, pentru că Transfăgărășanul trece chiar pe lângă el. Are 360 de metri lungime și 11,35 metri adâncime, iar din 1932 lacul și terenul din jurul lui sunt rezervație naturală, cu floare de colț și bujor de munte pe pajiștile alpine.

De baraj natural. Lacul Roșu, la 983 de metri, lângă Cheile Bicazului, s-a format când o masă de argilă de pe muntele Ghilcoș a alunecat și a blocat valea. Anul e discutat, iar cutremurul din ianuarie 1838 este explicația cea mai des invocată. Numele vine de la Pârâul Roșu, colorat de oxizii de fier. În maghiară i se spune însă Gyilkos-tó, „lacul ucigaș”, după o legendă care spune că surparea ar fi îngropat un sat, iar apa s-ar fi înroșit de sânge.

Vulcanic. Lacul Sfânta Ana, din masivul Ciomatu, lângă Tușnad, este singurul lac vulcanic din țară. Stă în craterul unui vulcan stins și primește apă numai din precipitații, fără izvoare. Localnicii citesc vremea după două fisuri din munte: când emanațiile de gaz „pișcă la nas”, vine furtuna. Explicația e prozaică, pentru că gazele urcă spre suprafață când presiunea atmosferică scade.

Pe sare. Lacul Ursu de la Sovata s-a format după prăbușirea unei exploatări de sare. Este heliotermal. Apa sărată de jos prinde căldura soarelui, iar stratul subțire de apă dulce de deasupra o ține acolo, așa că la un metru și jumătate adâncime pot fi 40–60 de grade, sub o suprafață de 10–20.

Artificiale. Lacul Vidraru, pe Argeș, a apărut în 1965, în spatele unui baraj arcuit de 166 de metri. A acoperit satul Cumpăna, iar cabana cu același nume a fost reconstruită lângă vechiul sat. Lacul are 10,3 kilometri lungime și 155 de metri adâncime lângă baraj, iar hidrocentrala lucrează ascunsă în munte, la 104 metri sub pământ.

Apele de la capătul Dunării

Delta Dunării la Sfântu Gheorghe nu e un lac, ci un ținut întreg de ape: canale, lacuri izolate pe grinduri, mlaștini, ape salmastre și dune. Satul de pescari stă la capătul brațului sudic, acolo unde Dunărea ajunge în mare, și este atestat din secolul al XIV-lea, pe harta genovezului Visconti din 1318.

În sudul comunei, rezervația integrală Sacalin-Zatoane se întinde pe circa 21.000 de hectare. Lacurile Zatoane sunt locuri de popas și cuibărit pentru lebede, stârci, țigănuși și lopătari, iar pe insula Sacalin trăiesc pelicani. Aici apa nu se privește de pe mal, ci din barcă.

Ce le deosebește în practică

Accesul la lacuri din România ca acestea diferă enorm. Vidraru, Bâlea și Lacul Roșu se ating cu mașina. Ursu e chiar în stațiunea Sovata. La Bucura se ajunge doar pe jos, pe valea Lăpușnicului Mare, pe lângă Lacul Lia, într-o tură de o zi întreagă. La Sfântu Gheorghe se ajunge numai pe apă, cu vaporul sau cu navele rapide.

Altitudinea schimbă și ea totul. Lacurile glaciare stau peste 2.000 de metri, unde vremea poate fi alta decât în vale, iar o haină groasă e utilă și în iulie. Lacul Roșu, sub 1.000 de metri, are un microclimat blând, ferit de vânt.

Sezonul contează mai ales pentru Bâlea. Porțiunea înaltă a Transfăgărășanului e deschisă doar de la 30 iunie până la 1 noiembrie, iar în restul anului la lac se urcă cu telecabina de la Bâlea Cascadă. Iarna, lângă apă se ridică un hotel de gheață, construit din nou în fiecare an din blocuri tăiate din lac.

Lacuri din România care se leagă de alte locuri

Vidraru și Bâlea sunt pe același drum, Transfăgărășanul, iar pe la poalele serpentinelor de sub baraj se trece pe lângă Cetatea Poenari. Lacul Roșu se vede de obicei împreună cu Cheile Bicazului, aflate la nord-est, pe același râu. Bucura se poate lega de un drum prin Țara Hațegului, spre Hațeg și Caransebeș.

Pe malul unor lacuri se poate face baie, pe al altora nu. În Parcul Național Retezat, unde presiunea turiștilor e mare vara, ce aduci cu tine iei înapoi.

La Ursu, stratul cald stă dedesubt, sub apa dulce de la suprafață.